Grigore Antipa – întemeietorul biosociologiei românești

Grogore-AntipaGrigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoșani – d. 9 martie 1944, București) a fost una dintre figurile importante ale Științei din România, impunându-se prin raționamentul său ca naturalist, biolog darvinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog şi nu în ultimul rând profesor universitar. S-a născut în nordul Moldovei, la Botoșani într-o familie respectabilă, dintr-un cartier în care locuiau preponderent evrei și armeni.

Rămâne orfan de la o vârstă fragedă, trecând sub tutela unor mătuși. Datorită fratelui său mai mare, care era parazitolog, reușește să obțină o bursă de studii în Germania. După Germania, poposește în Italia și Franța unde își continuă cercetările, perioadă în care realizează un studiu asupra evoluției timusului la pești.

Și- a dedicat cercetările în adâncul Dunării și al Mării Negre, participând la o expediție de lungă durată în Marea Neagră, în 1893. Acest moment reprezintă primele cercetări de biologie marină din cariera sa. Datorită descoperirilor care au contribuit la dezvoltarea științei, este considerat ca precursor al hidrobiologiei în știința românească.

În anul 1932, Grigore Antipa reușește să pună bazele Institutului Biooceanografic din Constanța. Susținut de regii Carol I și Ferdinand, reușește să întocmească un plan de exploatare a pescăriilor din delta dunării. Ghidându-se după principiile ecologice ale mentorului său Ernst Haeckel, a reușit să întocmească un plan prin care, într-o perioadă de zece ani a reușit să dubleze producția de pește și de icre negre, fără să afecteze mediul de reproducere și de dezvoltare al peștilor.  Geonomia pe care s-a axat Antipa a fost preluată și de regimul comunist, dar, după 1965 a fost înlocuită cu alte procedee ceea ce a condus la prăbușirea productivității peștilor.

Citește și  Sărbătoarea Crăciunului și colindele - esența divină

A ocupat între anii 1892 – 1944 funcția de director al Muzeului Național de Istorie Naturală. Datorită principiilor sale și invențiile sale muzeografice au apărut în 1907 primele diorame biologice, o nouă etapă în organizarea muzeelor de istorie naturală. Pe de o parte, aceste diorame conțin prezentarea vieții de pe vârfurile munților Carpați, din zona inundabilă a Deltei Dunării, din zona colinelor și a Bărăganului. Pe de altă parte aceste diorame reprezintă fauna din regiunile de savană, deșert, preerie și tundră.

Totodată, savanții occidentali i-au solicitat ajutorul în organizarea expozițiilor lor muzeistice și i-au cerut realizarea unei lucrări despre organizarea muzeelor de istorie naturală, lucrare ce a fost intitulată în 1934 Principes et moyens pour la réorganisation des musées d’histoire naturelle.

Grigore Antipa a fot întemeietorul școlii de hidrobiologie și ihtiologie. A fost membru al Academiei Române și al altor academii din occident.

Lucrările sale reprezintă un punct de plecare în cercetările științifice, printre care amintim: Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României în 1892, Studii asupra pescăriilor din România în 1895, Proiect de lege a pescuitului în 1896, Pescăriile și regiunea inundabilă a Dunării în cadrul economiei naționale și mondiale în 1932 etc. 

Mihaela – Ștefania Puțeanu