Grădina Botanică din Prăjeşti – un spaţiu revitalizant si inviorător

Un spaţiu relaxant, plin de viaţă, uneori melancolic şi feeric în lumina străvezie a dimineţii – asta înseamnă pentru mine Grădina Botanică din Prăjeşti.

A fost infiinţată de profesorul Paul Ţarălungă pe vremea când părinţii mei erau copii. Am avut şi eu onoarea de a-l cunoaşte, în ultimii ani ai bogatei sale vieţi şi ţin şi acum minte patima și fericirea cu care vorbea despre gradină şi despre muzeu. A constituit, atât pentru noi, cât şi pentru generaţia părinţilor mei, un spaţiu de aplicare a noţiunilor învăţate la orele de biologie, geografie şi ştiintele naturii. Un om magnific. Chiar dacă dânsul nu mai este printre noi, amintirea lui rămâne vie prin bogăţia muzeului şi a grădinii botanice.

Gradina-Botanica-din-Prajesti-Bacau
Intrarea în Grădina Botanică „Paul Țarălungă” din Prăjești

A reuşit să facă dintr-o bucată de pământ un spaţiu revitalizant și inviorător. Multitudinea de specii, de arbori, arbuşti şi plante, culese și adunate cu grijă din toate colţurile lumii, te face să te simţi cu totul special când păşeşti în ea. Este amenajată simplu și tradiţional. Cărările, pline de coloritul toamnei şi de frunzele uscate îţi induc o stare de siguranţă. Parcă este locul care îl căutai. Parca este liniştea pe care o doreai.

În mijlocul grădinii este amenajat un mic lac, care, din păcate astăzi nu mai este folosit. Pe vremea când trăia domnul Ţarălungă, lacul constituia o casă pestru peşti, broaşte şi alte animăluţe. Astăzi ne-a rămas doar umbra a ceea ce a fost odată. Cu toate astea, grădina, în splendoarea ei tomnatică, nu te lasă sa pleci acasă până nu îi vezi fiecare colţişor.

Gradina-Botanica-Prajesti-Bacau
Plante din Grădina Botanică „Paul Țarălungă” din Prăjești

Scările aproape de intrare duc spre înălţimi, de unde poţi vedea satul Prăjeşti şi împrejurimile. Un loc minunat întru-un spaţiu rural. Un loc în care te poţi retrage şi în care te poti regăsi. Pentru că, dincolo de ceea ce vezi, este ceea ce simţi. Iar primul sentiment pe care îl ai este acela de admiraţie. De admiraţie pentru omul care şi-a dus visul la implinire, acela de a crea această grădină. Si, mai presus de toate, bunătatea sa de a o împărţi, de a o face cunoscută.

Grădina nu are o foarte mare întindere. Cu toate acestea, cred că are peste o sută de specii de plante şi  copăcei. În anii trecuţi, într-un colţişor amenajat şi-au găsit locuinţă şi două căprioare care încântau ochii vizitatorilor, localnicilor, dar mai ales copiilor.

Monica Comorașu