Franz Kafka și Existența Omului-Insectă.

Am început să citesc nuvela „Metamorfoza” de Franz Kafka într-o zi toridă de vară. Am vrut de mult să îl citesc pe Kafka deoarece îmi place literatura fantastică și în general, cărțile profunde, care lasă o amprentă în noi într-un fel sau altul. Vreau să spun că nu m-a dezamăgit. Tot ce am căutat în această nuvelă am găsit, ba chiar mai mult. Desigur, am început să o recomand prietenilor și cunoscuților și nu mică mi-a fost mirarea când am observat că fiecare persoană înțelegea ceva diferit. Pe unii nu îi impresiona prea mult iar alții înțelegeau din ea altceva față de ce înțelesesem eu.

Scurt rezumat

Nuvela este, fără dar și poate, inedită. Un anume Gregor se trezește într-o dimineață într-un corp de insectă. Gregor era un simplu muncitor, avea un job care îi displăcea dar totuși lucra pentru a-și întreține întreaga familie, mama, tatăl și sora. Familia descoperă incidentul, îl tratează cu răceală și încep să-i poarte de grijă lui Gregor până când acesta moare. Totul revine la normal.

Absurdul

Desigur, oricare om care s-ar trezi mâine dimineață într-un corp de insectă nu ar putea să nu se panicheze și să nu înnebunească chiar. În această nuvelă totuși, totul decurge normal și firesc. Gregor observă că e insectă, dar se gândește mai mult la cum va reacționa șeful la faptul că a întârziat la muncă. Deși îi era fizic imposibil și să se ridice din pat, gândurile lui erau la cum va putea prinde un tren mai repede pentru a ajunge totuși la muncă. Căuta să găsească o soluție pentru a le explica tuturor că asemenea evenimente nu sunt prevăzute, și că se poate întâmpla oricui. Șeful ar fi putut înțelege. Nici momentul în care observă că nu mai poate vorbi nu îl sperie prea tare. Putea să fie totul din cauza unei răceli. Când familia observă că Gregor s-a transformat într-un gândac imens, lucrurile intră foarte repede în firesc. Deși la început surprinși, aceștia nu încearcă să găsească motivul ori să facă ceva mai mult, ci doar se mulțumesc să îl închidă în cameră. Sora sa Grete, îi arată compasiunea prin faptul că îi aduce mâncare în fiecare zi. Straniu, personajele acestei nuvele tratează totul firesc, deși evenimentul era cu adevărat straniu și grotesc. Absurdul stă în această atfmosferă construită de Kafka, în care deși situația e cu adevărat gravă, viața își urmează cursul normal.

Citește și  Epilog (nepublicat) la un manual din 1998

Minte versus trup

Deși Gregor s-a metamorfozat într-un gândac, mintea a rămas cea umană. El știa foarte bine ce are de făcut, își aducea aminte de viața precedentă și înțelegea tot ce vorbeau oamenii. Faptul că nu mai avea corpul de înainte era singura diferență pe care o putea observa. Îl surprindea și faptul că nu îi mai place laptele, acesta fiind în trecut alimentul său favorit. Cu timpul însă, mintea sa umană începe să sufere și ea anumite transformări. Dintr-o dată, lui Gregor îi plăceau locurile strâmte și întunecoase, îi plăcea mâncarea alterată și avea o dorință nestăpânită de a se cățăra pe pereți. Greta observând aceste ciudate deprinderi se gândește că poate ar fi mai bine să scoată tot mobilierul din cameră pentru a-i oferi gândacului mai mult spațiu de desfășurare. Deși pe Gregor îl încântă ideea la început, acesta suferă o decepție când realizează că nu se va putea despărți de toate obiectele care constituiau dovada existenței sale anterioare în formă umană. Dacă până și amintirile ori obiectele sale dragi ar fi fost scoase din cameră, scopul existenței sale, tot ce a încercat el vreodată să întreprindă ar fi pierdut. Totuși, el nu poate să oprească asta.

Înstrăinarea

Faptul că Gregor nu mai era fizic om îl scosese total din societate. Deși el gândea ca un om, aspectul fizic era mult mai important. Faptul că nu putea să vorbească și să comunice trăirile lui îl făceau total irelevant pentru toți cei din jur. La un moment dat, camera sa devenise un fel de depozit al lucrurilor vechi și nefolositoare. La fel ca el. Irelevant, nefolositor, nedorit. Exact ca un gândac. Gregor nu mai reprezenta un membru al familiei, nu mai aducea bani în casă, nu mai contribuia cu nimic în societate și astfel familia mai devreme sau mai târziu a realizat că ar fi mai bine dacă Gregor ar muri, deoarece Gregor, nu mai era tocmai Gregor. Nimeni nu s-a gândit la faptul că el încă simte și gândește la fel. Această înstrăinare totuși, a început poate chiar de dinainte de metamorfoză.

Citește și  Domnișoara Iulia - ambiția și mândria se curtează

Concluzii

Părerea mea e că fiecare om se poate metamorfoza. Când nu avem curajul să punem piciorul în prag și ne complacem într-o situație neplăcută, ajungem să devenim ca acei gândaci care nu pot fi de folos nimănui. Kafka oferă omenirii prin această nuvelă o lecție dură despre umanitate, societate și condiția omului care se complace într-o situație din care nu poate evada, indiferent de eforturile pe care le face.

 

Ecaterina Filimon

Artwork by: Mario Jodra.