Salina Turda

salina_turdaÎn aceste zile caniculare pătrundem încă o dată, pentru a ne răcori puţin trupul şi a ne limpezi gândurile, în fascinanta lume subterană, între munţi de sare şi valuri de răcoare. Să poposim, deci, în Salina Turda — unul dintre altarele sănătăţii  înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, ce atrage sute de turişti în fiecare vară.

Integrată staţiunii Băile Sărate Turda, această salină reprezintă astăzi un obiectiv turistic de o înaltă preţiozitate al ţării noastre. O panoramă istorică asupra ocnei ne relevă faptul că, în lipsa unor dovezi concrete, care să certifice mineritul sistematic pentru exploatarea sării de către romani, se situează în timp la nivelul secolelor XI-XIII. De altfel, primul document care menţionează cu exactitudine exploatarea sării la Turda datează de la 1 mai 1271, fiind emis de către cancelaria maghiară. Documentele ce datează din secolele XIII-XVI precizează că ocnele de sare din această zonă au fost dispuse în microdepresiunea Băile Sărate şi pe versantul sud-estic al Văii Sărate. Mai exact, camerele de exploatare erau amplasate pe actualele lacuri sărate din perimetrul acestor zone.

Hans Dernscchwan, în calitatea sa de trimis al casei Fugger pentru a prelua administraţia cămărilor de sare din Turda, întocmeşte la data de 16 august 1528 un raport, în care prezenta problemele ce necesitau a fi rezolvate, în vederea organizării sistematice a exploatării, a sporirii producţiei, şi a comercializării sării, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă.

Deşi la început a constituit una dintre semnificativele ocne ale Transilvaniei, salina Turda începe să decadă după 1840, fiind concurată tot mai mult de producţia intensă a Ocnei Mureş. În plus, cu toate că după Primul Război Mondial exploatarea de sare devine monopol de stat, salina de la Turda continuă să se afle în declin, din cauza producţiei tot mai scăzute, ceea ce a dus la închiderea exploatării în anul 1932. Aceasta este ignorată până în timupl celui de-Al Doilea Război Mondial, moment în care localnicii caută aici adăpost antiaerian. În perioada anilor 1950-1992, primii 500 de metri ai galeriei de transport Franz Josef figurează ca depozit de brânzeturi.

Anul 2008 constituie un moment important din istoria acestei saline, întrucât, în cadrul programului PHARE 2005 CES infrastructură mare regională/locală, aceasta este supusă unui amplu proces de amenajare şi modernizare, iar din ianuarie 2010 devine parte integratoare a circuitului turistic românesc. Armonia şi echilibrului locului, între trecut şi prezent, rezidă în grija şi determinarea lucrărilor efectuate, precum şi în notabila stare de conservare a lucrărilor minerilor şi a utilajelor folosite la transportul sării.

Citește și  Sighișoara - un lanț de atracții turistice

Astăzi, pe măsură ce turiştii pătrund în profunzimea acestui loc, lumea subterană îşi relevă progresiv minunăţiile interioare. Astfel, într-o nişă săpată în sare în peretele estic al sălii de apel, vizitatorii pot lua contactul cu spiritualitatea ascunsă a acestui loc, concretizată într-un loc de rugăciune, numit Altarul — un punct de confluenţă între speranţa şi credinţa unui viitor mai bun.

O mărturie fermecătoare a muncii istovitoare a celor ce au trudit în salina Turda de-a lungul secolelor constă în dârele paralele, migălos tăiate de către ciocanele tăietorilor, de-a lungul pereţilor din Scara Bogaţilor — calea de acces spre minele Terezia şi Rudolf anterioară lucrărilor la galeria de transport.

Mina Rudolf reprezintă ultimul loc în care s-a produs exploatarea sării în salina Turda. Având o adâncime de 42 m, o lăţime de 50 m şi o lungime de 80 m, turiştii pătrund în inima acestei mine în urma străbaterii a 172 de trepte şi coborârea a 13 niveluri, fiecare pod de odihnă având inscripţionat în perete anul în care a fost exploatat nivelul respectiv. O privelişte încântătoare se aşterne sub privirea vizitatorilor odata ce se profilează stalactitele de sare. Acestea urmăresc direcţia unei intercalaţii de sare macrocristalină de o excelentă puritate. Viteza lor de creştere este de aproximativ 2 cm pe am, iar lungimea maximă de dezvoltare este de circa 3 metri.

La rândul său, Mina Terezia se prezintă sub forma unui clopot, iar exploatarea sării în acest permitreu a determinat apariţia unor goluri subterane surprinzătoare: 90 de m înălţime, 87 m diametru şi 112 m adâncime. Impresionanta cascadă de sare, lacul subteran, stalactitele şi numeroasele eflorescenţe de sare amplifică inerţia de poveste a acestui uriaş clopot.

O altă componentă importantă a Salinei Turda o constituie Mina Iosif. Aceasta reprezintă o cameră de formă conică, cu o adâncime de 87 m şi diamterul bazei de 67 m, ce poate fi vizitată prin intermediul balcoanelor săpate în sare, aflate la nivelul galeriei de transport. De altfel, istoria ne relevă un fragment descriptiv esenţial al acestei încăperi: … prima ocna în care eşti coborât într-un coş, cu funii, poate avea adâncimea de 50 de stânjeni. Are o formă perfect aparţinatoare căpăţânei de zahăr, care la gură e până la un punct căptuşită cu lemn, mai jos începe să se deschidă şi se tot lărgeşte, până ce clopotul se lasă pe talpa netedă a sării, cu diametrul de circa 30 de stanjeni… (Hetilap, 1853, p. 275). Datorită reverberaţiilor puternice ale sunetului ce se produc aici, Mina Iosif a fost supranumită Sala ecourilor.

Citește și  Conacul Manuc Bei: Monument trecut prin timp, istorie și apogeu!

Interesul salinei este în egală măsură stimulat de Sala Crivacului — o cameră octogonală, în interiorul căreia este montat un troliu cu ax vertical, denumit crivac sau gepel. Acest ax poartă inscripţionat anul construcţiei maşinii, 1881, utilajul fiind acţionat de către forţa cailor şi folosit pentru transportul pe verticală a sării exploatate din mina Rudolf, prin intermediul puţului de extracţie, situat în camera vecină.

Vizita salinei Turda devine primordială pentru cei ce vor să descopere o nouă esenţă a sănătăţii. Ocna reprezintă un mircroclimat optim pentru aplicarea terapiilor recuperatorii în cazul unor afecţiuni de ordin intern, cât şi în profilaxie şi sanogeneză. Astfel, temperatura aerului este relativ scăzută, oscilând între 11-12 C, permiţând procesul de adaptare şi aclimatizare a corpului. În plus, umiditatea prezentă aici şi ionizarea predominant pozitivă în cantităţi variabile au nenumărate efecte benefice, curative asupra afecţiunilor respiratorii.

În urma proiectului de modernizare din 2008, lucrările s-au concretizat în realizarea a numeroase îmbunătăţiri: Mina Rudolf — construirea unui lift panoramic, a unei piste de minigolf, a două piste de minibowling, a unui teren de sport, a unui amfiteatru (180 locuri), a unui carusel şi amenajarea unui loc de joacă pentru copii. Accesul în Mina Terezia este posibil cu ajutorul scării sau a unui ascensor şi tot aici a fost amenajat un lac, spre a oferi turiştilor oportunitatea de a face o plimbare romantică cu barca la 112 m adâncime în cadrul muntelui de sare. De asemenea, sala staţionar sau Mina Ghizela a fost amenajată special petru a deservi tratamentului balnear.

Reconfortul spiritual şi trupesc se dobândeşte în Salina Turda prin conlucrarea sănătăţii cu relaxarea, fapt ce atrage tot mai mulţi turişti în oaza de linişte şi răcoare subterană.

Adelina-Mihaela Poenaru