Salina Trotuş din Târgu Ocna

targu-ocna-Oraşul Târgu Ocna cuprinde pe valea pitorească a râului Trotuş unul dintre punctele turistice semnificative ale ţării noastre, un loc în care văpaia solară se stinge în îmbrăţişarea răcoroasă a întunericului, un spaţiu al lumii configurat în staturi de sare.

La 240 m adâncime sub pământ, Salina Trotuş din Târgu Ocna se profilează astăzi ca o bază de tratament optimă în terapia afecţiunilor respiratorii, dar şi un binecuvântat tărâm de relaxare. Cei interesaţi de funcţionarea acesteia ca un important factor natural de cură, este necesar a puncta că bioclimatul salinei este caracterizat printr-un inconfort termic de răcire slab (ameliorat printr-un program de mişcare particular şi o vestimentaţie adecvată), cu indicele de stres cutanat hipotonic, moderat şi indice de stres pulmonar echilibrat; prin urmare, un bioclimat sedativ de crutare. În plus, este demn de menţionat că turiştii ce doresc să beneficieze de tratamente au posibilitatea de apela la un cadru medical, cabinetul fiind dotat cu aparatură de specialitate necesară intervenţiilor de urgenţă, dar şi la serviciile unui profesor de sport. Există un salon dotat cu patru paturi, iar programul de tratament presupune odihnă, gimnastică medicală generală şi respiratorie, plimbări, alergări cu caracter de antrenament moderat la efort, programe de educaţie sanitară.

Intens amenajat în ultimii ani, acest spaţiu a devenit destinaţia preferată a multor turişti dornici de a scăpa de canicula sezonieră. Astfel, salina oferă numeroase oportunităţi recreative datorită dotărilor interioare pe care le prezintă: terenuri de sport (baschet, mini-fotbal, tenis de câmp, tenis de masă) şi spaţii de joacă pentru copii (dotate cu leagăne şi tobogane). Mai mult, salina dispune de magazine cu suveniruri şi produse alimentare sau sculpturi şi picturi pe sare.

Unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Salinei îl constituie Biserica Ortodoxă Sfânta Varvara – prima biserică subterană din Europa. În lăcaşul de cult se află 24 de icoane, aplice, un candelabru maiestuos şi un scaun împărătesc. Pe lângă acest important monument religios, un alt punct de atracţie este reprezentat de Muzeul Sării, aici aflându-se fotografii din perioada interbelica, brichete şi lămpi din sare şi chiar documente istorice despre evoluţia salinei.

Dacă prin galeriile în care sapă minerii, vagonetele zac în aerul înecăcios al fumului, odată ajunsă în orizontul luminat al salinei, privirea se poate delecta cu peisajul fermecător al bazinului artificial, în care cascade de apă curgătoare se revarsă asupra treptelor de sare. Numeroase flori de sare, în nuanţe de alb şi gălbui, împodobesc această mirifică zonă, întrucât picăturile de apă topesc sarea, urmând calea evaporării.

O incursiune în timp ne dezvăluie că începuturile exploatării de sare din Salina Târgu Ocna se pierd în negura trecutului îndepărtat. Totuşi,  există o veche mărturie scrisă, ce datează din anul 1380, şi anume un hrisov domnesc, din care reiese că pentru construcţia podului de piatră de la Garbovana au fost plătite 2000 ocale de sare. Cercetările istorice preconizează dezvoltarea procesului de exploatare a sării în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, căci această salină avea privilegiul de a aproviziona Mânăstirea Putna, furnizându-i care o sută şi cincizeci de dropi de sare de la ocna noastră de la Trotuş, precum era dorinţa domnitorului.

În secolul al XVIII-lea figurează două serii de muncitori în cadrul salinei: cei liberi – rufetaşii şi şalgăii, alături de ocnaşi – condamnaţii ce au comis fapte grave şi supuşi astfel la muncă grea. Datorită cererilor din ce în ce mai mari, delicvenţii rămâneau timp de 24 de ore în adâncul ocnei, obligaţi să muncească în mod continuu pentru sporirea producţiei. Acest mod de pedepsire a ocnaşilor prin exploatare a avut repercursiuni asupra sănătăţii lor, domnitorul Grigore Ghica fiind atât de impresionat de soarta acestor făptaşi – fără a se bucura vreodată de lumină şi aer curat, din care li se pricinuise de multe ori boale grele şi chiar pierderea vieţii, acesta a dispus a se înfiinţa din veniturile Departamentului lucrărilor publice o închisoare solidă, cu zid prin pregiur, în apropiere de Groapa Ocnei, care va sluji de adăpost vinovaţilor în vreme de noapte. Edificiul a fost finalizat în anul 1855 şi, deoarece a impresionat prin aspect şi trăinicie, a fost denumit Castelul ocnaşilor.

Până în anul 1800 condiţiile de muncă în salină erau extrem de dificile. Norma de lucru consta în 11-12 ore, lipseau măsurile de protecţie a muncii si asistenţa medicală, iar tăierea sării se realiza manual, cu dalta şi ciocanul. Sarea era transportată adesea pe şaua cailor, ambalată în saci făcuţi din piele de bivol. O schimbare a survenit după data de 28.09.1884, moment în care  a fost inaugurată calea ferată Adjud-Tg. Ocna, sarea fiind transportată de la gura de extracţie la gara Târgu Ocna cu carele.

Lucrările pentru deschiderea minei Trotuş, situată la sud de minele Moldova Nouă şi Moldova Veche şi la est de ocnele în formă de clopot, au început în anul 1966, iar inaugurarea a avut loc la data de 06.08.1970. În prezent, exploatarea sării se realizeaza la orizonturile X şi XI din mina Trotuş, iar activitatea de turism este concentrată la etajul IX. Desprinderea sării de pe masiv prin tehnologii de lucru similare cu cele aplicate la nivel mondial, cuprinzând următoarele operaţii: copturirea, havarea, perforarea, încărcarea şi împuşcarea găurilor de mină, transportul sării.

Accesul la Salina Trotuş din Targu Ocna se realizează pe cale rutieră, la aproximativ 14 km faţă de Municipiul Oneşti, pe DN 12A, iar pătrunderea turiştilor în salină se face cu ajutorul unui microbuz.

Adelina-Mihaela Poenaru