”Pleacă și nu mai aștepta!”, ne spuneau gândurile dimineții, la ora când cocoșii încep să cânte. Și-am plecat, ieșind pe poarta Bacăului în ritm de ”tango în ploaie” împreună cu Maria Pashinska, musafirul organizației EduSoft, care a beneficiat de o bursă STEM. Vremea ne povestește pe drum despre locuri și lumi.
Vremuri îndepărtate, nori ce plâng, zăngăte de scuturi, drum și ajungem în centrul scaunului istoric secuiesc: Târgu Secuiesc, un loc dominat de un vânt local pe nume Nemira. Cândva, a fost unul dintre cele mai importante centre meșteșugărești, iar în surdină se aud parcă „tropote de cai tăcuți”. De formă trapezoidală, clădirile frumoase construite exigent, ne arată că s-a păstrat legea moștenirii secuiești. Structura urbanistică fiind specială și aparte, unică în Transilvania. Cerul vâlvorează, șiroaie din baierele lui, curg.
Și uite-așa simțim deodată un aer boem și medieval: Prejmer, o localitate în județul Brașov. Nu sunt cunoscute data fondării și nici originea așezării, dar cetatea cu același nume este mărturia vie că în acest loc a fost lăsată ca moștenire, o clădire ce a primit cea mai înaltă distincţie din Ghidul Michelin, de 3 stele.Printre Izvoare – așa s-a numit prima oară locul ce ține pe umeri cu fală impozantul monument remarcat din aer prin planul de cruce greacă, biserica din cetatea țărănească fortificată Prejmer. Zidurile puternice ale cetății Prejmer sunt mărturia acelor vremuri, când se duceau lupte de foc pentru instaurarea liniștii.
Timpul înaintează…, la drum!… Brașovul, inima arcului carpatic, orașul de sub Tâmpa, ca pe niște decorații poartă în piept mărturiile dezgropate din cultura neolitică. Pădurea de brazi ce-l înconjoară ca un arc îi sporesc dulcea voluptate. Se știe că prima mențiune documentară despre Braşov apare în anul 1271 şi este legată de rolul comercial al localităţii, datorat poziţiei sale la încrucişarea unor drumuri importante. Atunci Braşovul era cel mai locuit oraş din Transilvania (9000 locuitori) şi era înconjurat de un puternic zid de apărare, înzestrat cu mai multe turnuri. În centrul Brașovului (Piața Sfatului) se află Casa Sfatului, construită în sec. XV. Ea a fost distrusă de un incendiu și refăcută în sec. XVIII în stil baroc, având un turn înalt de 58 de metri (ridicat în 1528). În prezent aici funcționează Muzeul Județean de Istorie Brașov.
Aproape de Casa Sfatului, tronează sacru Biserica Neagră (Sfânta Maria) nume ce-l poartă, după ce în urma unui incendiu, ruinele au fost acoperite de fum. Este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic, din sud-estul Europei. Deasupra balconului, timpul este măsurat de ceasul din turn și, privindu-l, realizezi că taina se adâncește și prin clopotul din bronz de 6 tone, străjuit de două mai mici. Oftează, răsună, străbate porți neștiute printre arcane de munți. Orga mecanică cu aproape 4000 de tuburi și 76 de registre, alături de două ”surori” mai mici își scrie muzica dantelată printre stâncile care-și caută veșnicia. Artiști români și străini concertează aici. Se spune că această orgă, dacă ar fi dusă în alt loc, nu ar mai suna la fel. Melodia ei este unică în Biserica Neagră. Folclorul istoric fascinează prin colecția de covoare orientale cu nuanțe și modele diferite.
Pe după coloane se arată îngerii, se aud și veghează răstimpul din Piața Sfatului. Este locul de întâlnire al multor tineri, numit ”la ceas”, cu referire la ceasul Casei Sfatului. Aici sunt organizate, frecvent, evenimente artistice, concerte, târguri de flori și meșteșugărești. Tot aici, glasurile se adună în cor la festivalul muzical Cerbul de Aur.
Steaua de la Betleem a reapărut după 2000 de ani. La fel ca ea, tot după atâta timp de când își scrie paginile Râșnovul, călătorim spre acest loc pentru nașterea noastră interioară. Meleaguri cu doruri împădurite de doine. Valea Trandafirilor, numele de început, este o așezare dacică și își flutură steagul ”copacul cu rădăcini”, în șuierul vântului de toamnă. Vuiete neadormite de milenii deschid drumul cu cetatea cu același nume. E sus pe deal, pe o stâncă abruptă și domină valea de peste 800 de ani. Fortificată fiind, în sistem defensiv, turcii n-au avut succes în fața ei. Zestrea cetății este istoria trăită. Se mai aud încă plânsete, sunete de săbii. Aici s-au turnat filme precum: Nemuritorii, Columna, Dacii și romanii, Cold Mountain etc.
Plecăm, răsuflul cu abur de istorie, îl torn în mine, să fiarbă puterea răbdării în eternul prezent.
Elena Golăi
Articole înrudite:
Cetatea Râşnov
Alba Carolina – sacralitate și istorie
Berzunți – liniștea care vorbește
Diamantul timpului – Castelul Peleș
Insula dintre munți – Piatra Neamț, Lacul Izvorul Muntelui
Un muzeu cât zece! Muzeul Popa din Târpeşti
Castelul Corvinilor – un bal medieval
Aurul alb
Plimbare pe o bijuterie
Castelul Sturdza din Miclăușeni – un castel de poveste
A Wonderful Student City – Iași
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un sanctuar al timpului
Locuri pe care merită să le vizitezi în România (I)
Parcul Național Semenic – Cheile Carașului