Despot – Vodă și teatrul istoric românesc

istoria-teatrului-universal-conferinte-pusa-roth
Sursa aici

Teatrul conceput de scriitorii pașoptiști a reprezentat o manieră de educare a cetățenilor și o tehnică de luptă împotriva regimului feudal, aducând în prim-plan comicul și satira. În vederea definirii obiectivelor teatrului, Vasile Alecsandri argumenta:

Fiindcă noi nu posedăm libertatea tribunei, nici arma zilnică a jurnalismului, am proiectat să-mi fac din teatru un organ spre biciuirea năravurilor rele și a ridicolelor societății noastre.

Dramaturgia acelei perioade reprezenta o manieră de a dezaproba moravurile societății. Astfel, ia naștere ciclul Chirițelor, Iașii în Carnaval.

Ulterior, tot prin contribuția lui Alecsandri, apare drama istorică cu specific romantic. După ce, în 1867, Bogdan Petriceicu Hașdeu publică Răzvan și Vidra, Vasile Alecsandri publică, după mai bine de un deceniu, în 1879, drama istorică în cinci acte Despot -Vodă, iar în 1884 și 1885 publică Fântâna Blanduziei, respectiv Ovidiu în 1885.

Din dorința de a reactualiza fapte istorice atestate documentar, Alecsandri publică legenda istorică Despot Vodă, inspirat fiind de evenimentele istorice relatate în cronica lui Grigore Ureche. Evenimentele relatate au loc în perioada secolului al XVI-lea, având ca protagoniști personaje istorice reale (Alexandru Lăpușneanu – domnitorul Moldovei, Ruxandra – soția acestuia, Despot-Eraclid – râvnitor la tronul Moldovei, Moțoc – boierul conspirator și alții), dar prin replicile ilustrate în cele cinci acte, sunt reliefate sentimentele, obiectivele generației ’48, a Războiului de Independență, a României întregite.

În incipitul operei apar două personaje, Limbă-Dulce și Jumătate, apariția lor fiind una simbolică, ele reprezentând voința poporului și a scriitorului: Pe noi ne duce foamea la margine de groapă,/Și din avutul nostru, locustele se-ndoapă./Rău e când râde culmea de moșunoi, de jos,/Dar vai de cap, când talpa-i mâncată păn’ la os. Despot-Eraclid este identificat ca un om al faptelor, iscusit, perfecționist, promotorul unor planuri mărețe, însă cu o atitudine de superioritate, desconsiderându-și poporul și ignorând neajunsurile cetățenilor, fapt care-i va ruina gloria și-i va aduce decăderea.

Citește și  Festivalul creației artistice din Fălești – prilej de bucurie pentru suflet

Identitatea poporului se reflectă în momentul în care domnitorul, văzând nemulțumirea gloatei, încercă să-i reducă la tăcere, cumpărându-i. În schimbul acestei replici, Limbă-Dulce replică: Despot, suntem țărani./Nu vindem țara noastră, nici cugetul pe bani./Ca să-ți culeagă darul ș-a ta pomană seacă/Ar fi ca să se plece românul… nu se pleacă!/Opinca îți azvârle  pomana înapoi /Nici noi suntem de tine, nici tu nu ești de noi. Dincolo de asupririle și de sărăcia care s-au abătut asupra populației Principatelor dunărene, românii au rămas demni, păstrându-și datinile, religia și fiind într-o continuă luptă pentru independență, pentru drepturile și libertățile cetățenești.

Despot poate fi interpretat ca fiind întruchiparea boierimii lacome și tirane. Scrierile dinainte de Despot –Vodă aveau în centrul atenției evoluția eroului principal. Ceea ce aduce nou Alecsandri este tocmai focalizarea atenției spre personajul colectiv, în cazul de față, poporul. Militând pentru o bunăstare și libertate în plan politic și social, Alecsandri își exprimă respectul față de poporul, care, deși a fost încercat, de-a lungul vremii, de suferințe, de umilințe și nevoi, a rămas fidel propriilor principii.

Despot–Vodă marchează ,,o dată în istoria dramaturgiei românești, (se afirmă în Istoria literaturii române) pregătind drumul spre Vlaicu Vodă și Apus de soare”.