Vânzarea de organe umane este justificată?

organeTransplantul de organe reprezintă unul dintre imperativele sistemului medical din întreaga lume. De aceea, vânzarea lor este extrem de utilă în cazul persoanelor bolnave.

Dacă cineva decide, spre exemplu, să-şi ofere spre vânzare un rinichi sau o parte din ficat, acesta poate trăi în continuare, oferind totodată o nouă şansă la viaţă unui bolnav, prin ajutorul dat în vindecarea sa. Cu cât pacienţii care suferă un transplant părăsesc mai repede incinta spitalului, cu atât va creşte posibilitatea de a salva mai multe vieţi, căci fluxul de operaţii realizate se va afla în ascensiune.

Necesitatea vânzării organelor devine benefică sub dublu aspect: pe de o parte, pentru cei aflaţi pe lista de aşteptare, în speranţa că vor fi salvaţi la timp, iar pe de altă parte pentru familiile celor decedaţi, care se află în dificultăţi financiare. Conform studiilor recente, 74 de oameni suferă în fiecare zi un transplant de organe, dar, în acelaşi timp, alţi 14 mor în aşteptarea unei intervenţii medicale de acest tip. Astfel, organele funcţionale ale persoanelor care au încetat din viaţă, fiind date către vânzare, contribuie la facilitatea realizării transplanturilor şi însănătoşirea celor aflaţi într-o asemenea nevoie.

Totuşi, chiar dacă în absenţa unui organ se poate supravieţui, cedarea lui poate cauza probleme de sănătate atât donatorului, cât şi primitorului. Cel dintâi riscă să fie expus unui număr mai mare de boli, organismul său fiind mult mai vulnerabil, în timp ce în cazul celui de-al doilea există posibilitatea ca el să nu aibă o operaţie reuşită, organismul său repingând noul organ sau cauzând reacţii alergice grave. Din această privinţă, se consideră că permiterea sau încurajarea vânzării de organe ar putea să cauzeze probleme la nivelul multor persoane care sunt implicate într-un transplant, rezultând o populaţie slăbită ce poate solicita din ce în ce mai mult ajutor medical.

Citește și  Viața pe un peron

Legalizarea actului de vânzare a organelor determină ca repartizarea să nu mai deţină un caracter uniform, iar cei săracii să nu mai aibă posibilitatea de a beneficia de un ajutor provenit din partea statului. Şansele celor cu o condiţie materială precară sunt amplu diminuate în acest caz, căci preţurile organelor cunosc o creştere fulgerătoare datorită numărului extrem de mare de solicitatori.

Adelina-Mihaela Poenaru