Toamna timpurilor – Castelul Sturdza din Miclăușeni

Castel SturdzaUn loc plin de noblețe, unde până și aerul adie elegant printre umbreluțele firave ale domnițelor gingașe, un aer înconjurat de toamnă – toamna timpurilor. Și domnițele sunt acompaniate de cine? De domni vânjoși care emană o masculinitate aparte, veniți pe cai… pe cai putere azi, că s-au schimbat vremurile.

Ambianța de început de secol XX se păstrează și a fost mai pregnantă ca oricând, de Zilele Miclăușenilor, când a avut loc o întoarcere în timp, în anii 1900, aducând în prezentul nostru aroma de Belle Epoque.

Să vedem… cetate nu e. Nu se află în defensivă și nici ziduri uriașe nu o străjuiesc.

Castel? Poate fi. Deși nu este o expoziție, dar ascunde în el adevărate adâncimi care în timp, prin scormonire, vor ieși la suprafață. „Contemporaneitatea a devenit și devine eternitate”, afirmă domnul profesor Gh. Ciobanu, în cadrul prezentării acestui edificiu, la care asist alături de Gabriela Tăbăcaru,  domnul profesor Bogdan Pătruț (EduSoft) și de Răzvan Bibire (ziarul Deșteptarea de Bacău).

Deși numit Castelul Sturdza, cel mai bine i se potrivesc atribuțiile unui palat. El însuși este „o explozie de amintire și revoltă”. Nu se apără, acest palat, nu se cucerește, ba eu sunt cea cucerită tot mai mult de fiecare cameră în care pătrund. Domnul Ciobanu susține că acest castel își are drama lui, nu a fost un castel „fericit”.

Flăcări mistuitoare au încercat să-l doboare, să nimicească această splendoare. Se văd urme îndurerate dar victoriase ale supraviețuirii, pe pereții aflați încă în picioare, cu urmele picturilor originale. Prin ferestrele timpului și prin ușile rămase de odinioară, ajung la dressing-ul doamnei Sturdza, îl văd, îl deschid imaginar, și-i probez rochiile. Îmi iau mănușile din dantelă și umbreluța și ies pe balcon, privesc în zare și zâmbesc subtil: Somptuoasă Belle Epoque, mă aflu în brațele tale!

Cunoscându-ne propria istorie, învățăm să avem grijă de comorile prezentului. Capodoperele rămase formează identitatea unui popor și toți ne-o dorim bine conturată. Cultura ne dă valoare. Acest lucru l-au înțeles mai ales cei de la Miclăușeni.

Citește și  Buchetul clipelor frumoase

Castelul SturdzaPentru că nu dau voie frumosului să se ruineze și nici istoriei, oamenii prezentului doresc să-i aducă în zilele noastre și să-i pastreze pentru noi, pe soții Sturdza, cei care au ridicat acest Castel. Astfel că, cea mai potrivită soluție va apărea până la sfârșitul acestei toamne, printr-un album foto de epocă. Și cum nu poate fi mai prejos, castelul, prin grandoarea sa, va fi conturat în pagini de neuitat de către regretatul Costin Merișcă. Iar pentru că fiecare dintre noi, dorim să ne delectăm cu bucatele alese ale vremurilor de demult, ne vom putea bucura de o carte de bucate de epocă. Sunt oameni cărora le pasă și se vede.

Măreția Castelului îmi oferă imaginea simbolică a puterii și grandorii.

Lacul Castelului

Pentru un moment de meditație mă așez pe o bancă și îmi adâncesc privirea în lacul din fața mea. Ce vremuri! Unde stau acum, poate a stat și domnița Maria, privind lacul. Eu mă gândesc la trecut și poate ea se gândea la viitor. Așa ne întâlnim undeva pe parcurs, într-o lume atemporală, fără filele din calendar care să-mi arate că timpul trece și istoria se scrie.

Elena Golăi