,,Scrieri și semne” – începuturile grafiei pe plaiurile mioritice

Scrieri si semne 15.JPG VernisajPe data de 16 decembrie 2015 a avut loc, în incinta Complexului Muzeal ,,Iulian Antonesc”, un vernisaj care a încheiat frumos seria de evenimente găzduite de acest muzeu în anul 2015. La vernisajul „Scrieri și semne” au participat oameni de cultură, jurnaliști dar și reprezentanți ai muzeului.

Evenimentul, desfășurat în cadrul Secției de Enografie, a fost concentrat în două direcții, care în esență converg spre același aspect: omul de odinioară.

În prima parte a fost prezentată editarea unui calendar pentru anul 2016. Un calendar puțin mai mult diferit față de cele pe care le cunoaștem. Tipăritura, ce are ca drept temă, nunta sătească, cuprinde răspunsurile învățătorilor din localitățile Nadisa, Brusturoasa și Dofteana la chestionarul lui Hașdeu. Obiceiurile nunții, dar și anumite drepturi și obligații ale bărbaților și femeilor datează din anul 1882.

Este un calendar în care fiecărei luni îi corespunde o întrebare și, respectiv, un răspuns. Acest crochiu însumează tradițiile de dinainte, din timpul și de după sfânta nuntă.

calendar 2016. 2jpg

S-a încercat realizarea unui raport între timp, fotografie și răspunsuri, astfel încât calendarul să dezlege toate misterele legate de întrebarea cotidiană ,,Ce a fost cândva?”. Dacă ești interesat să cunoști o părticică din viața bunicilor noștri sau te gândești să organizezi o nuntă după tiparul tradițional, de aici poți descărca în integralitate Calendarul 2016.

calendar 2016

În cea de-a doua parte a evenimentului s-a încercat aducerea în atenția băcăuanilor timpurile de odinioară, când oamenii abia învățau să scrie. Cultura era un copăcel în formare, iar în satele de peste munți și văi abia câteva vlăstare stinghere își făceau apariția. Cum au început oamenii de rând să se îndeletnicească cu arta scrisului? Să spunem că din necesitatea unor orânduiri sătești și din nevoia personală de exprimare a simțămintelor.

Citește și  Baladescul la Radu Stanca

Se spune că la început a fost cuvântul, cuvântul care leagă și dezleagă, logosul care trimite rugă către ceruri sau pedepse din infern. Cuvântul, care veacuri la rând a transmis prin viu grai tradiții, obiceiuri, credințe, legende și legi, acum tinde să se materializeze, astfel, apărând primele inscripții. În ascensiunea sa omul a încercat să materializeze acest cuvânt, fie pentru a-și pune amprenta pe obiectele personale, fie pentru a boldi principiile fundamentale din care omenirea își extrage seva.

Așa au făcut bătrânii noștri; inițial au început, stingher ce-i drept, să-și scrie inițialele pe obiectele personale care erau de împrumut tocmai pentru a nu se face pierdute. Mărturie stau obiectele colecționate de la Muzeele din Onești, Răcăciuni și Bacău, împărțite pe arii diferite, în funcție de utilitatea lor. Poți vedea o scoarță (covor) ce datează din prima parte a secolului al XIX-lea, o vatală la care lucrau două femei, o piatră de mormânt antropomorfă, straiele ciobănești ștergare și batiste inscripționate fie cu inițialele posesorului, fie cu simțăminte pe care le nutreau iubiții între ei. De la obiecte folosite în gospodărie, până la obiecte personale (haine, batiste, ștergare), toate au început să fie inscripţionate pe la începutul secolului al XIX-lea.

Această expoziție etnografică, din cadrul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău, prezintă fragmente ale începutului grafiei în satele de odinioară. Stau în fața ta, cu același aer de odinioară, sfioase, dar mândre, obiectele ce au făcut parte din viața celor ce au fost și s-au dus.

Mihaela – Ștefania Puțeanu