Sava Henția – pictor al independenței și filosof al picturii

Pictorul Sava Henția
Pictorul Sava Henția

”Pictorul este un filozof, dar filozofia sa este pictura.” Renato Guttuso

Pictura este starea sufletească a artistului exprimată în culori și pe bună dreptate, ea reprezintă universul cromatic, pe care artistul îl plăsmuiește din culori calde și reci, din zile și nopți nedormite în numele creației și supunere veșnică în fața inspirației.

Pictorul care a scris o poezie tăcută este și Sava Henția, pictorul roman a văzut lumina zilei pe 1 februarie 1848, la  Sebeşel, judetul Alba. Povestea familiei sale este una tulburătoare, căci Sava Henția a fost al 8-lea din cei 14 copii din familia preotului Ilie Henția și ai Anei Dănilă, care a supraviețuit.

După absolvirea școlii primare în 1862, Sava Henția se stabilește la București, fiind adus aici de unchiul său dinspre mamă, fotograful Zaharia Dănciulescu.

Anul 1863 a fost unul sumbru pentru tânărul pictor, Sava Henția. În acest an viața lui s-a schimbat radical, marcându-i întreaga existență. În acest an, artistul aflat la început de drum s-a îmbolnăvit de febră tifoidă și, din cauza tratamentului cu chinină, a rămas surd pe viață. Din cauza acestei întâmplăni nefaste, la școală, tânărul artist era scutit de multe alte materii, în afara celor de specialitate, având această scutire din partea administrației școlii, datorită talentului său absolut remarcabil.

În perioada în care a studiat la București, tânărul Sava a fost elevul lui Theodor Aman, pictorul, graficianul, pedagogul și academicianul român, care este considerat primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului.

Sava Henția - Țărăncuță
Sava Henția – Țărăncuță

După adâncirea în tainele misterioase ale picturii la București,  artistul obține o bursă de studii la Paris, unde s-a înscris la „Académie des Beaux-Arts”, devenind elevul pictorului Alexandre Cabanel. La terminarea studiilor, tânărul plin de aspirații revine la București, unde este numit în 1873 profesor de desen și caligrafie la Azilul de Orfane „Elena Doamna”.

Participând la Războiul de Independenţă (1877-1878), fiind martor oculat al acelor scene sângeroase, artistul pictează numeroase scene de campanie, fiind considerat un adevătrat reporter de război care a așezat pe pânză istoria României .

Din acea perioadă au rămas desenele Soldat călare, Trecerea Dunării la Corabia, Lângă Lagărul din Calafat. Alte desene au devenit ulterior compoziţii executate în acuarelă şi ulei, între care se reliefează lucrările Întâlnirea şi Transport de provizii pe front.

Perioada Războiului de Independență i-a marcat cariera artistică, definitivându-i stilul ce a lăsat amprente semnificative pe manuscrisele istorice ale picturii românești.

Urmându-și vocația, Sava Henția a dăruit și altor discipoli din harul său artistic, fiind primul profesor al pictoriţei Ottilia Michail Oteteleşanu (între 1899 si 1903). Fiind și un împătimit al picturii murale, Sava Henția i-a parte între anii 1901-1902 la lucrările de restaurare din Mănăstirea de la Brebu, participând la refacerea picturii altarului.

De asemenea, în interiorul bisericii ortodoxe de zid a cimitirului (sec. XVIII) din municipiul  Sebeș există lucrări ale lui Sava Henția. Și în pronaosul Mănăstirii Cernica se găsesc portretele ctitorilor acestei biserici, operă a pictorului.

Moștenirea sa artistică cuprinde peste 500 lucrări, atât compoziții mitologic – alegorizante, opere de inspirație mitologică și istorică, portrete, șcene de război, vânătoare, natură statică și pictură murală.

Patrimoniul său artistic este expus astăzi în mai multe muzee, printer care se numără: Muzeul Colecțiilor de Artă din București, Muzeul orășenesc „Ioan Raica” din Sebeș, Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea, Muzeul de Artă din Constanța, Muzeul „Teohari Antonescu” din Giurgiu, Muzeul de artă din Brașov, Muzeul de artă județean Prahova „Ion Ionescu-Quintus” din Ploiești.

La 21 februarie 1904 steaua artistului s-a stins, iar memoria lui a vrut să fie păstrată vie în localitatea sa natală, Sebeșel, acolo unde a existat Casa memorială „Sava Henția”, înscrisă pe lista monumentelor istorice. Însă, din nefericire casa s-a degradat continuu, iar în noaptea de 23/24 septembrie 2001 s-a dărâmat acoperișul casei. Din casa în care spiritual acestui filosof al picturii s-a păstrat intact nu a mai rămas decât o parte din zidul exterior.

Ca rezultat, Casa memorială a fost scoasă de pe lista monumentelor istorice din județul Alba.

Totuși, memoria acestui mare corifeu al picturii românești rămâne să ocupe o pagină importantă în marea carte a culturii neamului. Oamenii îngemănați cu frumosul se nasc rar, dar se nasc anume atunci când poporul are cea mai mare nevoie să-și scalde sufletul în cultură, iar Sava Henția a fost pictorul care a venit să picteze frumosul în sufletele generației de altă dată, dar mai pictează și acum.

Cristina Morari

Citește și  Cinematografia românească