robot în agricultură

Roboții înlocuiesc munca omului în agricultură

De cel puțin 20 de ani tot auzim: „Avem șomeri, dar câmpurile stau nelucrate! Cine vrea să muncească, găsește de muncă în agricultură!”. Să fie oare așa, să fie agricultura un domeniu care să aibă cu adevărat nevoie de forță de muncă? Sau e adevărat că roboții înlocuiesc munca omului în agricultură?

Statisticienii spun că vom ajunge în jur de 10 miliarde de oameni pe planetă până în 2050. Acum suntem vreo 8 miliarde, asta înseamnă că cele 2 miliarde de oameni în plus vor trebui și ei să mănânce, deci agricultura va prospera. Atunci de ce nu se întâmplă treaba asta și în România. Acest lucru nu se întâmplă în primul rând din cauză că produsele agricole s-au ieftinit mult în ultimul secol, iar costul cu forța de muncă a crescut de asemenea. Iar asta o să vedem mai jos.

Productivitatea în agricultură

Mulți dintre noi trăim cu imaginea aceea idilică a bunicilor și străbunicilor noștri care erau țărani, munceau în agricultură și trăiau din munca câmpului.

În romanul Moromeții, în pasajul în care Achim vrea să plece cu oile la București, Ilie își face o socoteală cam cât grâu va recolta în toamnă: „[…] în fine, la nouă pogoane, cinci duble claia, ori zece clăi, cincizeci. Ori nouă, patru sute cincizeci de duble de grâu.”

Cum o dublă de grâu cântărea până în 15 kg, înseamnă că Moromete scotea pe 4,5 hectare (9 pogoane) cam 6.750 kg de grâu. Adică o productivitate de aproximativ 1,5 tone la hectar. Cum prețul grâului în piețe e astăzi în jur de 1 leu pe kilogram – ca să nu vorbim de prețul en-gross, care e mai mic, înseamnă că toată recolta lui Moromete, în banii de astăzi, valora 6.750 de lei. Asta înseamnă că (la prețurile de astăzi) întreaga familie a lui Moromete ar trebui să trăiască cu doar 563 de lei pe lună, desigur, fără să-i mai rămână bani să plătească… fonciirea.

În prezent, în România, salariul minim brut pe economie este de 2.230 de lei, din care muncitorul rămâne cu 1.346 de lei net. Asta înseamnă că, pentru a plăti un om cu 1.346 de lei net pe lună și să poți să-i acoperi salariul din valoarea grâului vândut, el ar trebui astăzi să muncească singur vreo 18 hectare, adică de patru ori mai mult decât muncea întreaga familie a lui Moromete.

În prezent, fermierii din România scot la grâu o productivitate la hectar între 4 și 7 tone. Dacă luăm doar valoarea medie de 6 tone la hectar, pe care o obțin fermierii de top, care au utilaje performante, fără să mai luăm în calcul costul de întreținere și combustibilii, tot ne rezultă că pentru a plăti un muncitor în agricultură cu 1.346 de lei, acesta ar trebui să lucreze măcar vreo 4-5 hectare singur. 

Luând în calcul costul cu combustibilii și cu întreținerea utilajelor, ca un fermier să poată plăti un muncitor cu suma decentă de 2.000 lei net pe lună, ar trebui ca acel muncitor să-i lucreze vreo 10 hectare și să se priceapă să folosească toate acele utilaje. 

Cartea Recordurilor consemnează în undeva, în Noua Zeelandă – în 2017, s-a depășit productivitatea de 17 tone la hectar. Dar o astfel de productivitate s-a atins experimental, în condițiile în care s-au folosit semințe scumpe și tehnologie extrem de sofisticată.

În Germania, se depășește frecvent productivitatea de 7 tone la hectar, dar în condiții tehnologice mult superioare celor din România și cu un număr mult mai mic de „oameni la hectar”.

 

Citește și  5 lucruri de făcut în octombrie
Avantajele robotizării în agricultură

Tendința generală în agricultura modernă intensivă este de a înlocui forța de muncă slab calificată, care are de executat sarcini lente, repetitive și plictisitoare …cu roboți și a încadra în compensare angajați mai pregătiți, care, pe lângă cunoștințele solide de agricultură, au competențe în utilizarea și programarea computerelor.

E drept, agricultura robotizată are de depășit multe provocări, pornind de la însămânțarea câmpului și pulverizarea de fertilizator direct la rădăcină (pentru a folosi cât mai puțin îngrășământ), trecând prin irigarea terenului și controlul buruienilor, până la recoltare, sortare și ambalare.

Surprinzător, recoltarea și culesul reprezintă în prezent domeniile de dezvoltare ale roboticii agricole în care progresul este cel mai evident. Utilajele supersofisticate sunt prevăzute cu camere video și mecanisme de procesare 3D cu care determină locația precisă a produsului, sunt legate online la baze de date cu informații care să le ajute să evalueze gradul de coacere și sunt prevăzute cu brațe precise și flexibile cu ajutorul cărora desprind fructul de pe creangă sau seceră grâul.

Viteza cu care aceste utilaje recoltează depășește de departe viteza de lucru a unui om experimentat precum și acuratețea acestuia. Mai mult, pierderile și cantitatea de deșeuri este mult mai mai redusă decât atunci când recoltarea ar fi făcută de oameni.

Roboții specializați din irigații sunt dotați cu senzori prin care înregistrează temperaturi și umiditate, atât din sol cât și pe cea din aer și rulează softuri care le ajută să ia decizia de a acționa sau nu în funcție și de o serie de alți factori, cum ar fi intensitatea luminii și a vântului, praful din aer, oscilațiile de temperatură.

Desigur, în agricultură, domeniul informaticii și al tehnologiei calculatoarelor nu se limitează la munca efectivă din câmp. De zeci de ani, informatica a servit agriculturii efectuând calculele necesare prognozelor meteo. 

Tehnologia GIS, care se ocupă cu cartografierea și modelarea suprafeței terestre și cu realizarea unor baze de date complexe, nu servește doar la „orientare în teren” a roboților, ci, pe baza datelor înregistrate în timp, ajută inclusiv la monitorizarea și realizarea de prognoze referitoare la evoluția unor fenomene cum ar fi deșertificarea. Iar tehnologia GIS legată online cu senzorii din meteorologie ajută la identificarea în timp real a zonelor unde riscul de inundație este iminent. Cu suportul tehnologiei GIS și cu informațiile colectate în timp real de pe bursele de mărfuri, în cazul unei inundații iminente, inteligența artificială poate alege instantaneu care este terenul pe care trebuie să-l inunde, ca pagubele economice să fie cele mai mici.

Cu ajutorul tehnologiei computerelor, fermierii au acces rapid la informații diverse de la starea vremii la prețul grâului ori la preferințele consumatorilor, după cum tot ajutorul tehnologiei computerelor, fermierii pot cere inteligenței artificiale să decidă singură când este momentul optim ca roboții să însămânțeze ori să recolteze. 

Peste 30 de ani vom fi 10 miliarde de oameni pe planetă, iar agricultura va trebui să ne hrănească pe toți. Dar acest lucru nu se va mai datora, ca în trecut, muncitorilor din câmp, ci informaticienilor și inginerilor din tehnologia computerelor.

Cu peste 6.000 de ani în urmă, oamenii au domesticit calul, iar acest lucru a însemnat un salt uriaș pentru agricultură. Înlocuind, cu forța fizică a unui singur cal, efortul fizic al mai multor oameni, activități cum ar fi aratul sau transportul cerealelor s-au realizat mult mai eficient și productivitatea a crescut. Dar omul care mâna calul i-a făcut inutili pe oamenii care mai devreme trăgeau la plug. Astăzi informaticianul a „domesticit” robotul și foarte mulți dintre cei care făceau muncă fizică repetitivă în agricultură au devenit indezirabili.