Lumea filmului este un univers fascinant, ce se alcătuieşte din numeroasele creaţii ale unor oameni infinit talentaţi. Una dintre cele mai preţioase contribuţii de care se bucură acest domeniu este munca renumitului regizor, actor şi scriitor rus, Andrei Arsenievici Tarkovski.
Născut pe 4 aprilie 1932 în Zavraje, localitate a Rusiei sovietice, şi trecând în nefiinţă la 29 decembrie 1986, în Franţa, la Neuilly-sur-Seine, acesta s-a dedicat de-a lungul vieţii pasiunii sale, şi nu oricum, ci lăsând o amprentă de incontestabilă valoare între cineaştii erei sovietice. Contribuind la dezvoltarea cinematografiei moderne, acesta a întâmpinat de multe ori dificultăţi în desfăşurarea activităţii, întrucât s-a născut și a profesat într-un regim opresiv, ce i-a presărat cariera cu obstacole.
Creaţia sa, care se desfăşoară de-a lungul a 27 de ani, se compune dintr-o serie destul de restrânsă de creaţii, ce numără câteva scrut-metraje şi doar 7 filme. Acestea din urmă s-au bucurat de mare succes, primind o mare apreciere atât din partea publicului, cât şi din partea criticilor.
Originaliatea lui Tarkovski i-a servit drept un merit demn de lăudat, însă nu şi de către Uniunea Sovietică, care i-a îngrădit activitatea, întrucât în creaţiile sale se regasesc idei privite cu ostilitate de către regimul politic din acea vreme. Una dintre cele mai cunoscute creaţii cinematografice a lui Andrei Tarkovski, care a întâmpinat dificultăţi în relaţiile cu autorităţile, este Andrei Rubliov. Această dramă cu caracter biografic, deşi a fost filmată în 1966, a apărut pe ecrane cu 9 ani mai tarziu, abia în 1971. Pe lângă prezentarea vieţii protagonistului, un pictor de icoane din secolul al XI-lea, filmul descrie realitatea Rusiei din acea perioadă ca fiind caracterizată de cruzime şi dramatism.
Cultura ateistă din acea vreme, lipsită de substanţă spirituală, contrastează cu tema religioasă regăsită în film, atrăgând astfel critici negative din partea reprezentanţilor politici, care îşi luau libertatea de a face interpretări după bunul… sau nu prea bunul lor plac. De pildă, scena din final, în care ploua pe icoanele pictate de Andrei, sugera, în viziunea primului secretar de partid al Moscovei faptul că şi acum, că şi în trecut, operele de astăzi sunt lăsate în voia sorţii.
Filmul care i-a deschis lui Tarkovsky drumul spre o carieră internaţională este Copilăria lui Ivan, apărut în 1961. Filmul reflectă experienţa de viaţă a propriului autor, având ca protagonist un copil care se confruntă cu drama adusă de cel de-al Doilea Război Mondial, ce îi răpeşte părinţii şi îi fură inocenţa copilăriei.
Andrei Arsenievici Tarkovski moare în exil, întrucât refuză sa se mai întoarcă în ţară, după ce este constrâns de împrejurări să plece în Franţa pentru a filma ultimele sale filme: „Sacrificiul” şi „Nostalgia”. El rămâne un model în ceea ce priveşte lupta pentru a rămâne onest faţă de el însuşi, într-o lume în care oamenilor li se interzice deţinerea unei conştiinţe libere.
Gabriela Tăbăcaru
Articole înrudite:
Andrei Tarkovski – geniul cinematografiei ruse
Războiul are chip de copil
Să priveşti un film, dar să-l mai şi simţi. Despre Andrei Tarkovski
Călăuza – capodopera lui Andrei Tarkovski
Cinematografia românească
Alfred Hitchcock – în căutarea suspansului
Milos Forman şi despre voinţa de a câştiga
Twin Peaks, un serial de legendă
„Before Sunrise” – povestea unui ,,a fost odată”
Andrei Tarkovski – „Vreau sa păstrez nivelul calității”
Woody Allen şi conştiinţa psihanalizei
A pierde trenul într-o gară necunoscută e mai mult decât o simplă întâmplare…
Casablanca – ”Here`s looking at you, kid!”
Piotr Ilici Ceaikovski – Vindecător de suflete