Marți, 15 mai 2018, s-a înălțat la ceruri cel mai mare comentator sportiv pe care l-a avut jurnalismul românesc, Cristian Țopescu. Un om care a adus preț de câteva decenii bucurii în casele românilor prin vocea sa, care a transmis succesele a numeroși sportivi autohtoni, în frunte cu Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Cristian Gațu, Gheorghe Hagi și mulți alți componenți ai naționalelor reprezentative.

Pasiunea lui Cristian Țopescu pentru sport nu a apărut întâmplător. Tatăl său, Felix Țopescu, a fost component al echipei de echitație care a participat la Olimpiada din Berlin, în anul 1936. Fost elev al Școlii de Grăniceri din Oradea în perioada 1954-1960, Cristian Țopescu a absolvit cu gradul de locotenent. Se poate mândri și cu niște performanțe sportive în acea perioadă, înființând echipa Grănicerul Oradea, cu care a câștigat două campionate naționale la categoria sărituri peste obstacole.

Primii pași spre mass-media

Deși avea deja 13 ani în care a practicat sportul de performanță, Cristian Țopescu a considerat că ar fi momentul să renunțe la echipamentul sportiv și să urce, la costum, spre cabina de comentariu. Era o pasiune pe care voia cu ardoare să o pună în practică. Avertizat de tatăl său în privința problemelor pe care le-ar putea avea cu șefii de televiziune și cerințele pe care aceștia le-ar putea impune, Țopescu, deși conștient că este posibil să facă o alegere ce implică numeroase riscuri, și-a asumat opțiunea.

Momentul de „10”!

Poate cel mai important moment din istoria sportului românesc, ce a avut loc în anul 1976, la Olimpiada din Montreal, când Nadiei Comăneci i s-a acordat prima notă de 10 din istoria gimnasticii, a fost prezentat prin vocea lui Cristian Țopescu. Acesta relata, în urmă cu ceva timp, amuzat, ce le-a transmis Nadia organizatorilor competiției după formidabila sa performanță – „v-am stricat computerul!”. Având doar trei cadrane, computerul de la acea vreme nu a putut afișa nota completă. Tot Țopescu concluziona că, deși ulterior au apărut computere cu patru cadrane, nu prea au mai fost, în schimb, note de 10.

Poreclită „Zeița de la Montreal”, Nadia a câștigat simpatia multor fani din întreaga lume. Cristian Țopescu povestește cum o doamnă de aproximativ 60 de ani l-a oprit după desfășurarea competiției, observând că are o insignă cu România în piept. Rugămintea dânsei a fost foarte clară – „Ajutați-mă să obțin un autograf de la Nadia!”. În satul olimpic, Țopescu a găsit-o pe Comăneci, obținând o poză cu gimnasta, însoțită de autograful acesteia. În ziua următoare, a găsit-o pe doamna în cauză în sala de concurs, înmânându-i fotografia.

Problemele cu regimul comunist

Din nefericire, Cristian Țopescu nu a avut parte doar de bucurii în profesia sa. Așa cum tatăl său îl avertizase, în jurnalism și cea mai mică greșeală poate conduce către consecințe severe.

Într-un meci disputat între naționala de fotbal a României și cea a Suediei, în 1983, la Stockholm, pe fondul unui joc foarte bun al echipei noastre, Țopescu și-a permis să facă o remarcă ce nu a fost deloc agreată ulterior de către Elena Ceaușescu. Ilie Balaci, unul dintre cei mai înzestrați fotbaliști români, a atras atenția mai multor cluburi străine. Văzând că suedezii nu puteau să îi ia balonul de la picior decât prin faulturi, Țopescu a afirmat că acordul statului român pentru transferul lui Balaci în străinătate ar putea avea doar efecte pozitive pe termen lung, tinerii jucători putând fi motivați de faptul că prin sârguință și seriozitate pot face pasul către o echipă străină, cu posibilități financiare ridicate.

Prim-ministrul de la acea vreme, Constantin Dăscălescu, a înștiințat-o pe Elena Ceaușescu de afirmațiile făcute de Țopescu. La auzul acestor vești, soția dictatorului a ordonat ca renumitul comentator să fie îndepărtat din televiziune. Cu toate acestea, Cristian Țopescu nu s-a arătat prea deranjat de acea decizie, întrucât programul televiziunii se rezuma la doar două ore, în care se prezenta Telejurnalul.

Țopescu și simpatia față de Steaua București

După suspendarea din televiziune, Cristian Țopescu a ajuns crainicul formației Steaua București. Fiind un simpatizant al acestei formații și bun prieten cu numeroși membri ai clubului, a considerat că o astfel de asociere ar fi cea mai inspirată alegere pentru viitorul său. A contribuit cu numeroase sfaturi oferite lui Anghel Iordănescu în pregătirea jocurilor, oferindu-i înregistrări video ale meciurilor disputate de viitorii adversari ai Stelei la acea vreme.

Deși multă lume vorbește la superlativ despre comentariul lui Cristian Țopescu din finala Cupei Campionilor Europeni, din 1986, câștigată cu scorul de 2-0 de către Steaua București în fața Barcelonei, la loviturile de departajare, adevărul este că aceste reacții sunt… eronate. De fapt, comentatorul acelei legendare încleștări sportive a fost Teoharie Coca-Cosma. Din nefericire, Cristian Țopescu nici măcar nu a putut fi prezent la Sevilla, orașul în care s-a disputat acea finală, întrucât îi fusese ridicat pașaportul după îndepărtarea sa din televiziune.

A revenit, totuși, la masa comentatorilor, după 6 ani, în 1989. Mai concret, într-o altă finală a Cupei Campionilor Europeni, disputată tot de Steaua București, de această dată în fața italienilor de la AC Milan. Insistențele lui Marius Lăcătuș și Valentin Ceaușescu au convins-o pe Elena Ceaușescu să îi ofere lui Țopescu oportunitatea de a comenta acel eveniment deosebit de important pentru sportul românesc. Partida a fost, din păcate, fără istoric, Steaua pierzând cu scorul de 4-0, într-un meci în care Țopescu s-a rezumat doar la a pronunța numele jucătorilor, dezamăgit fiind atât de prestația echipei, cât și de maniera în care statul român îi interzicea, practic, dreptul la opinie.

Comentatorul lui Ilie Năstase și al Generației de Aur

Printre momentele pe care Cristian Țopescu le rememorează nostalgic sunt și meciurile lui Ilie Năstase din perioada anilor 1970-1980, cât și prestația remarcabilă a reprezentativei de fotbal a României din cadrul Campionatului Mondial de Fotbal din 1994, disputat în Statele Unite ale Americii. Acolo, „tricolorii” au produs niște surprize neașteptate de către microbiștii din întreaga lume, eliminând naționala Columbiei (considerată favorită la câștigarea trofeului de către legendarul jucător brazilian Pelé) și, ulterior, pe cea a Argentinei. Parcursul echipei noastre s-a oprit în sferturile de finală ale competiției, fiind eliminați după executarea loviturilor de la 11 m de către naționala Suediei. Acea performanță rămâne, însă, cea mai mare din istoria fotbalului românesc, alături de cea reușită de Steaua București în anul 1986.

*Cristian Țopescu, prezent la un curs de Leadership la Universitatea din București, în 2014*

Modele și sugestii pentru viitoarele generații de jurnaliști

Întrebat în multe rânduri cine au fost oamenii care l-au îndrumat spre numeroasele performanțe și aprecieri avute în calitate de comentator sportiv, Cristian Țopescu a recunoscut meritele tuturor celor pe care i-a cunoscut sau studiat, oprindu-se, în final, la două nume: Ioan Chirilă și Tudor Vornicu. Apreciază în mod deosebit publicațiile lui Ioan Chirilă și toată activitatea sa de gazetărie, considerându-l cel mai bun ziarist sportiv român din toate timpurile. Cât despre Tudor Vornicu, afirmă că a învățat de la el tot ceea ce a știut în materie de televiziune.

Pentru Cristian Țopescu, gazetăria a rămas principala pasiune inclusiv în ultimii ani de viață – „sunt un împătimit al ziarelor, mi se trage de pe vremea când încă nu exista Internet”. Adaugă că, în acest sens, este atras de exprimarea impecabilă în limba română.

*Cristian Țopescu, la un eveniment sportiv, în 2010*

Cât despre succesul de care s-a bucurat în carieră, menționează că a avut la bază o spontaneitate ce a necesitat o pregătire adecvată. În viziunea sa, nu poți fi spontan dacă nu ești foarte bine pregătit. Afirma că avea obiceiul de a-și pregăti două discururi pentru finalul fiecărui meci de fotbal pe care îl comenta – unul pozitiv, în caz de victorie și unul negativ, în cazul unei înfrângeri. Ținea foarte mult la creșterea moralului telespectatorilor, indiferent de rezultatul final al jocului, cât și la motivarea jucătorilor, eventualele critici aduse fiind strict constructive, exprimate obiectiv. Iar pentru toate acestea, era nevoie de pregătire, de documentare.

Reacțiile marilor sportivi

Plecarea lui Cristian Țopescu dintre noi a adus numeroase reacții din partea sportivilor români. Marele antrenor Emeric Ienei, care este cu doar patru zile mai în vârstă decât Țopescu, a rememorat multe dintre trăirile avute alături de comentator în trecut, apreciindu-i, încă o dată, reușitele gazetărești, cât și caracterul de care a dat dovadă în prietenia lor. Ilie Balaci afirmă că fiecare comentariu al lui Țopescu reprezenta o lecție de fotbal, în zilele noastre nemaigăsindu-se oameni cu pregătirea sa. Cristian Gațu vorbește la superlativ despre prietenia dintre el și Cristian Țopescu, considerându-l un prieten în adevăratul sens al cuvântului. Fostul canotor și campion olimpic, Ivan Patzaichin, își exprimă, de asemenea, regretul față de pierderea unei piese importante din istoria sportului românesc, amintind și de primul interviu pe care i l-a luat Țopescu, în anul 1972, după Jocurile Olimpice de la Munchen.

Maestre, odihnește-te în pace! Acum driblingurile lui Nicolae Dobrin, reluările lui Florea Dumitrache și versurile lui Adrian Păunescu prind glas, acolo, în ceruri, prin vocea dumneavoastră!

Tudor Chelariu