Pasiuni celebre

Atunci când există dorință, stă în puterea fiecărui om să facă ceea ce știu să facă și alții.

Thomas Young, renumitul fizician englez, a fost un copil-minune. Citea de la vârsta de 2 ani, la 6 ani învăța geometria, n-avea decât 8 ani când se ocupa cu lucrări serioase de geodezie. Cunoștea multe limbi, iar într-un timp s-a ocupat cu descifrarea hieroglofelor. Consecvent, el a devenit un bun cunoscător în probleme de artă, s-a ocupat de acustică, de construcții navale, de medicină și agronomie, de zoologie, fiziologie și de alte științe. A ajuns să se afirme inițial chiar la circ, executând acrobații călare și dansuri pe sârmă.

Pentru oricine, numele marelui Mendeleev se asociază cu legea periodicității elemenentelor chimice. Puțini știu, însă, că la vremea lui, Mendeleev a avut parte de o dublă celebritate, determinată de cele două pasiuni ale lui. Cea de a doua fiind confecționarea geamantanelor. În acest scop, el a preparat și un clei special, pe care au început să-l utilizeze toți fabricanții de valize. Într-o zi, în timp ce-și cumpăra materialul necesar acestei ocupații, cineva l-a întrebat pe vânzător cine este venerabilul bătrânel. Vânzătorul s-a arătat foarte mirat că nu este cunoscut și i-a răspuns că este vestitul meșter de geamantane – Mendeleev.

Strălucitul matematician rus N. I. Lobacevski a rămas cunoscut posterității drept creatorul geometriei neeuclidiene. Contemporanii l-au cunoscut însă și sub alt aspect: acela de agronom. Printre distincțiile primite de Lobacevski se numără și medalia de argint acordată de Societatea agricolă din Moscova drept răsplată pentru contribuțiile sale în horticultură și agricultură.

Una din cele mai frecvente pasiuni ale savanților a fost și rămâne literatura. Matematicianul Bolzano spunea: „Toate realizările mele științifice i le datorez lui Schiller”. Fizicianul american Willard Gibbs știa pe dinafară o mare parte din opera lui Shakespeare, iar Niels Bohr, mai modest, memorase în întregime Faust, de Goethe. Einstein, deși se plângea mereu că n-are timp destul pentru lectură, afirma, totuși, că Dostoievski i-a oferit mai mult decât Gauss.

Dar marea pasiune a oamenilor de știință a fost și rămâne, totuși, muzica. O strălucită mărturie în acest sens a oferit-o autorul operei Cneazul Igor, compozitorul și chimistul Aleksandr Borodin. Einstein era un excelent violonist, iar Plank și Max Born erau cunoscuți ca foarte buni pianiști. De altfel, istoria muzicii și a științei a consemnat în analele ei un celebru cuplu de interpreți alcătuit din pianistul Plank și violonistul Einstein. Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel, unul din creatorii electrodinamicii cuantice, avea o mare slăbiciune pentru instrumentele de percuție. O fotografie îl înfățișează pe Feynman lângă unul din instrumentele lui favorite, o tobă bongo-bongo. Mai mult, marele Feynman, profesor universitar, obișnuia să cânte în orchestre de jazz, bineînțeles, la baterie. Este adevărat că mai avea, însă, și o altă pasiune, aceea pentru cifruri secrete de seifuri.

Vioara, instrumentul muzical favorit al lui Einstein

Una din marile pasiuni a oamenilor de știință a fost și colecționarea de creioane. Bulgarul Vasily Diankov poseda o inedită colecție de creioane. El a reușit să adune peste 2.000 de modele diferite, provenind din 40 de țări. Cel mai vechi exponat datează din anul 1877, iar cel mai mare – un creion publicitar, produs de firma Koh-i-Noor – are 1 metru lungime și, pentru a putea fi ascuțit, a trebuit să se apeleze la strung.

O colecție de același fel posedă și ungurul Janos Fulop. Bogata lui colecție cuprinde exemplare din peste 50 de țări, unul din creioane datând tocmai din anul 1450. Este o adevărată raritate la care colecționarul ține cel mai mult.

Colecționarea de creioane, o pasiune comună pentru mulți oameni de geniu

Acum mai bine de jumătate de veac, V. Ciumakov, profesor la Institutul de Construcții din Rusia, a făcut pasiune pentru colecționarea creioanelor. De atunci el a strâns o colecție care cuprinde mii de exponate și ilustrează producția a circa 100 de firme din toată lumea. Pe planșete speciale se pot vedea exemplare rare sau unice, realizate de firme autohtone sau străine cu prilejul unor jubilee, creioane de reclamă, de forme, mărimi și culori diferite, cu mina de formă dreptunghiulară, triunghiulară, plată, pătrată, rotundă, groasă, subțire. El deține și câteva creioane așa-numite ale viitorului, cu mină fasonată, din lemn, carton, masă plastică. Unele din creioane se pot ascuți fără briceag și fără ascuțitoare.

 

Tudor Chelariu


de către