O vizită copleşitoare la Grădina Zoologică din Wrocław

O invitație neașteptată

Sâmbătă dimineața, mă trezește un bâzâit enervant şi sacadat, dar cunoscut; peste treizeci de secunde îmi dau seama că-mi vibrează telefonul. Apăs hazarduos butoanele telefonului în speranţa de a-l potoli, simt cum o lumină puternică îmi aruncă ochii în focurile iadului şi, încercând să-mi vindec durerea usturătoare ce-mi cuprinde întregul trup, dau luminozitatea la minim, moment în care îmi închid ochii şi las văpaia ce-mi amenință vederea să se mistuie ușor. În sfârșit mi-am recăpătat vederea şi pot distinge niște forme ciudate pe ecranul telefonului, forme care, cu fiecare fracțiune de secundă trecută, capătă noimă. Trecu aproape un minut de când am despărțit genele, acum sunt capabilă să identific cauza bâzâitului, este un mesaj pe Facebook. Desigur gândurile trimise instant către expeditorul mesajului nu au fost cele mai frumoase, dar conținutul mesajului m-a făcut să-mi pară rău pentru asta. Prietenul meu din Turcia ne invita pe mine și pe colega mea de cameră să-l însoțim într-o „scurtă” vizită la grădina zoologică din Wrocław.

Plecarea spre grădina zoologică

La douăzeci de minute depărtare de căminul studențesc, grădina zoologică din Wrocław ne-a surprins pe toți cu varietatea de specii de animale (1132 mai exact) şi întinderea pe treizeci şi trei de hectare de pământ. Trebuie să recunosc că, personal, nu sunt un mare fan acestui tip de divertisment, mi se pare o insultă la adresa naturii din partea oamenilor să privezi de libertate niște animale doar pentru că posedă un veșmânt deosebit de colorat. Dar aici condițiile erau destul de bune pentru animale, iar fiecare avea o „cușcă” ce-i permitea să se miște în voie.

Am fost întâmpinați de cămile care alergau libere printr-o zonă special amenajată pentru ele, imitând ecosistemul lor natural. Cu toții am rămas impresionați, însă, de ceea ce se găsea la o aruncătură de băț de curtea exoticelor cămile, leii – magnificii şi nobilii lei. Privirea lor intensă, concentrată asupra ta, te făcea să te simți ca o bucată inutilă de carne posedând un minim de rațiune. Un manechin fără suflet care, manevrat de aura leilor, se îndrepta către fioroasele animale, la fel cum o monedă este atrasă de forța magnetului. Femelele leneveau lungite pe iarba verde, învăluite în mister și ascunse între ramurile dese ale copacilor, analizând fiecare privire ce le admirau. Păreau să se simtă făcute pentru a fi idolatrizate, adevărate regine ale Africii. Iar masculul ce domina teritoriul, pășea subtil și mândru prin fața doamnelor. Era un joc al mândriei între vizitatori și lei, un joc ce, deși era nedrept căci unul dintre participanți era după gratii, părea să fie dominat tocmai de „condamnat”.

Acvariul

Desprinzându-ne într-un final din vraja leilor, i-am lăsat în urmă și ne-am îndreptat către acvariul din cadrul grădinii zoologice. Aici am avut ocazia să asistăm la spectacolul nuanţelor oferit de parada peștilor ce înotau senini și-și afișau solzii coloraţi și formele bizare. Dintre toți se distingea pisica-de-mare care părea că zboară, bătând din „aripi” în sincron cu inimile privitorilor. Acesta se plimba în fața luminilor artificiale, lăsându-ne impresia că o ființă angelică își purta molcom trupul în înaltul cerului, alunecând lin înspre adâncul apelor străvezii. Speciile de pești și mamifere acvatice erau așezate în funcție de originea lor; fapt care mă făcea să cred că sunt într-o capsulă ce mă teleporta de pe un continent pe altul în câteva minute.

 

Am descoperit multe alte specii de animale ce m-au înzestrat cu numeroase sentimente şi emoții; căci am plecat de aici un om mai bogat, mai bun şi mai conștient de ceea ce ne înconjoară. Din nefericire, nu am reușit să vizităm toate animalele căci oboseala, foamea şi temperaturile scăzute ne-au făcut să renunțăm la descoperirea părților mai îndepărtate ale grădinii zoologice. Am fost plăcut surprinsă că  experienţa de a vedea aceste minunate monumente vii ale naturii m-a copleșit şi mi-a lăsat unele dintre cele mai frumoase amintiri. Poate că gradina zoologică nu este cel mai bun mijloc de a ne face cunoscute aceste minunate făpturi ce îşi duc existența pe același pământ, dar poate că o astfel de amenajare ne aduce aminte să nu ignorăm minunățiile naturii, să fim mai atenți cu mediul înconjurător şi să avem grijă ca data viitoare când plecăm din bârlogul nostru să ne gândim de două ori înainte să luăm mașina.

Andreea Toma