Massive Open Online Course (MOOC)

MOOC reprezintă o revoluţie educaţională, desemnând un sistem de predare online, deja implementat de unele organizaţii non-profit şi cunoscut aproape în întreaga lume. Spre deosebire de sistemul online tradiţional, în care numărul utilizatorilor este limitat şi se percep anumite taxe, MOOC este adesea gratuit, putând integra o masă largă de participanţi.

Iniţiativa a dobândit o mare popularitate în anul 2011, când este lansat cursul Introducere în inteligenţa Artificială, susţinut de profesorii Sebastian Thrun și Peter Norvig ai Universităţii Stanford din SUA. Impresionant a fost faptul că peste 160 000 de studenți din 190 de țări au răspuns acestei noi acţiuni educative, astfel încât modul de predare şi învăţare propus este imediat asimilat de conştiinţa colectivă.

În rândul site-urilor care oferă astfel de resurse educaţionale deschise maselor se înscriu: EdX – înfiinţat de Harvard şi Massachusetts Institute of Technology; Coursera – un proiect ce stă sub marca Stanford şi care se bucură de înregistrarea a peste 1,7 milioane de studenţi; printre universităţile partenere de elită se numără Princeton, Stanford, Brown, Columbia şi Duke; Futurelearn – o platformă din Regatul Unit.

Avantajele pe care le prezintă MOOC sunt evidente: posibilitatea organizaţiilor de a încheia parteneriate cu diverse universităţi cunoscute din întreaga lume, furnizarea gratuită a cursurilor, o foarte mare audienţă pentru profesori. În plus, această abordare, ce permite extinderea informaţiilor pe o arie extrem de vastă, creează noi perspective pentru cei care nu au posibilitatea de a avea acces la o educaţie de calitate superioară. De asemenea, un alt plus constă în aceea că nu există condiţii formale de admitere. Fără a fi necesară o calificare specială, MOOC devine o şansă deosebită pentru cei ce doresc să dobândească noi competenţe.

Cursurile fiind predate de profesori de o înaltă statură profesională, MOOC prezintă încrederea calităţii informaţiilor transmise. Mai mult, un astfel de curs stimulează cooperarea, căci studenţi din întreaga lume intră în contact, având oportunitatea de face schimb de idei și soluții prin intermediul panourilor de mesaje și al forumurilor.

Desigur că o astfel de modalitate educaţională prezintă şi anumite dezavantaje. În primul rând, cursurile urmate nu primesc niciun fel de acreditare, ci numai un certificat sau atestat de absolvire. Totuşi, există anumite preocupări în acest sens, unii organizatori sperând la dobândirea anumitor puncte de credit, ca în orice altă formă de învăţământ.

Datorită numărului mare de studenţi, notarea individuală este imposibilă din parte aprofesorului. De aceea, în cazul în care temele şi testele nu sunt notate automat de către aplicaţie, cursanţii înşişi sunt nevoiţi să se evalueze. Dar nu oricum, ci reciproc. Fiecare student este notat de alţi cinci participanţi, ceea ce implică anumite controverse, ce vizează nivelul de pregătire al acestora sau exigenţa cu care notează. Tot datorită numărului mare de cursanţi se impune o problemă la nivelul interacţiunii profesor-elev, aceasta fiind practic absentă. Pe lângă acestea, o altă problematică este rata scăzută de absolvire a cursurilor MOOC. 25% dintre studenţi, spun specialiştii, sunt suficient de motivaţi să finalizeze activitatea.

Întrucât MOOC beneficiază de un număr extraordinar de studenţi, stimulându-le interesul şi curiozitatea, se profilează inevitabil întrebarea: este posibil ca acesta să fie sfârşitul universităţilor tradiţionale? În timp ce unii specialişti cred în posibilitatea realizării acestui fapt, alţii susţin ideea că, totuşi, mediul virtual nu vizează să substituie realitatea, ci să vină in completarea acesteia.

Pentru cei interesaţi să afle mai multe detalii cu privire la acest aspect, sunteţi invitaţi să accesaţi următoarele pagini:

Adelina-Mihaela Poenaru