Mănăstirea Aladja – frumuseţe spirituală în stâncă

Claudia_DnaLupu_Gabriela_AladjaFiind puse pe vizitat frumusețile litoralului bulgăresc, am trecut pe lista noastră și Mănăstirea Aladja. Un strop de spiritualitate ne-ar odihni după atâta agitație, ne-am zis noi. N-aveam habar pe atunci cât adevăr conțineau aceste nevinovate cuvinte.

Sâmbătă, 1 august. Început de lună, numai bine de pornit la drum spre a cunoaște noul. Dar cine a zis că deciziile stau în puterea noastră? Nimeni nu se pune cu mama natură, iar pe vântul ei coafura nu rezistă. Așa că uiți de planurile tale și te supui cuminte voinței universului, care te vrea în pat, mâncând înghețată.

Duminică, 2 august. Ce frumos, a apărut soarele pe cer și voia bună în inimile noastre! Iarăși, numai bine de pornit la drum spre a cunoaște noul. Da, da, de pornit am pornit, dar ca să nu ne simțim totuși prea stăpâne pe viața noastră, universul din nou a decis: „Fie ca drumul să vă fie presărat cu oameni care nu știu limba engleză! Iar cel care în sfârșit va ști, să vă iasă în cale seara, când, vrând-nevrând, trebuie să vă întoarceți acasă.” Și uite așa, doar cu vestea ca drumul până la Mănăstire e mult, iar banii noștri de taxi puțini, am făcut cale-ntoarsă la patul și înghețata noastră.

Dar știți voi că 3 e cifra magică? Și nu numai în basme, ci și în viața reală. Căci s-a făcut luni, 3 august – cea de-a 3-a noastră încercare de a ne atinge obiectivul. Vizita familiei Lupu a fost primul și cel mai important pas spre reușită. Când eu și Claudia deja renunțaserăm să sperăm, mașina familiei deja ne purta de la Kaliakra la Aladja, făcându-ne a doua surpriză a zilei. Ajungând și aici tot din intuiție, în lipsa indicatoarelor, aveam deja la bord o supradoză de agitație care se cerea eliberată.

Citește și  Magie în mâini

Un localnic întâlnit pe drum ne spusese că Aladja e un fel de mare nimic din piatră, amuzat de faptul că noi speram să găsim o frumoasă mănăstire. Cu inima strânsă că am bătut atâta drum degeaba, ne-am grăbit să urcăm scările ce duceau la destinație, hotărând să fim dezamăgiți de pe acum, ca să nu ne supărăm de două ori. Eh… și uite așa omniprezentul univers s-a hotărât ca după 3 zile de glumițe nesărate să ne răsplătească strădania. Mănăstirea Aladja ni se dezvăluia asemenea unei perle închise în scoică…

O grădină edenică, colorată de flori parfumate, întâmpina privirea vizitatorilor, transpunându-i într-oAladja2 dimensiune spirituală. Trilurile păsărelelor mângâia auzul ca o muzică divină, făcând inima să se înalțe până la zidul de piatră ce stătea impunător de veghe peste colțul de rai pământesc. Nici o urmă de gând negativ nu îndrăznea să pângărească sentimentul de emoție cu care ne umplea sufletul acest decor paradisiac. Stânca amețitor de înaltă emana un mister sacru în care aveam să pătrundem noi, niște omuleți de humă, prea mici ca să înțelegem forța divină din inima călugărilor ce au sălășluit aici pe vremuri. Chilii săpate în piatră au ținut cândva loc de adăpost, natura mamă ocrotind carnea slabă cu care se înveleau spiritele tainice ale acestor locuri.

Coborând, aveam să plecăm încărcați cu frumusețe divină. Un muzeu aflat la intrare expunea mai pe înțelesul tuturor bogățiile locului, descifrând tainele mănăstirii. Aici am aflat că acest așezământ religios este unul dintre cele mai vechi din Bulgaria, datând din secolul al XIII-lea. Declarat monument național, zidul înalt de 40 de metri amintește de vremuri grele, în care călugării se refugiaseră aici, construindu-și pe două niveluri chilii, bucătărie, o sală de mese și o mică capelă.

Citește și  Cucuteni - despre nemurirea sufletului

La aproximativ 5 km de Nisipurile de Aur (Zlatni Piasatsi) oricine se străduiește poate găsi această oază de liniște în care să-și încarce sufletul de lumina frumuseții spirituale. Agitația noastră a fost cu vârf și îndesat răsplătită, iar „marele nimic din piatră” ne-a rămas impregnat în memorie drept cel mai deosebit loc vizitat în Bulgaria.

Gabriela Tăbăcaru