Latina era limba oficială a Imperiului Roman și a devenit în decursul vremii fundamentul limbilor vorbite în sud-vestul Europei. Țările în care se vorbește o limbă cu influențe latine sunt Franța, Andora, Italia, Republica Moldova, Monaco, Portugalia, San Marino, Spania și România. Imperiul Roman a exercitat o influență în formarea poporului român și a limbii române. Atât din punct de vedere lingvistic, cât și semantic, există o înrâurire între cele două limbi. Latina a devenit o disciplină pe care o studiază elevii clasei a VIII-a, dar și liceenii care urmează un profil umanist. În societatea română s-a creat concepția că limba latină este o limbă moartă, întrucât aceasta a dispărut din rândul limbilor grăite, în prezent nefiind vorbită de nici un popor din lume. Astfel, într-un timp în care este necesară cunoașterea mai multor limbi de circulație internațională, este susținută ideea ineficienței acestei limbi, mulți români considerând că latina, ca disciplină, ar trebui înlocuită cu o limbă de actualitate.
Latina trăiește prin existența altor limbi: franceza, româna, italiana, spaniola etc. Asemănarea lexicografică dintre latină și română ne ajută să învățăm cu ușurință celelalte limbi latine. Cunoașterea termenilor, a proverbelor și a culturii latine îmbogățește conștiința tinerilor și îi ajută să aibă o imagine completă asupra limbii naționale. Latina este o limbă complexă și presupune un grad ridicat de dificultate. Declinările substantivului, conjugările verbului, diatezele și multe alte reguli morfologice reprezintă un efort substanțial pentru școlari. Regulile pe care elevii le memorează mecanic vor dispărea cu trecerea timpului, întreaga strădanie a tinerilor în învățarea limbii latine dovedindu-se ineficientă. Această situație depinde în totalitate de maniera profesorului în a preda noțiunile gramaticale și nu numai. Elevii trebuie ajutați să facă conexiuni între elementele de gramatică ale limbii latine și cele ale românei. Spre exemplu, conjugarea verbului a fi în limba latină este asemănătoare cu cea a limbii române sau cu cea a francezei: lat.: sum/ es /est /sumus /estis /sunt, rom.: sunt /ești /este /suntem /sunteți /sunt, fr. suis / es /est /sommes /etes / sont. Asemănarea dintre cele trei limbi este utilă în procesul de învățare, elevul putând să asimileze și să coreleze informațiile într-o manieră logică.
Mihaela – Ștefania Puteanu
Articole înrudite:
Ce e important şi ce nu în programare?
Clonarea umană – o reală controversă
Pedepsele corporale aplicate copiilor
Femeia şi rolul ei în mass-media
Fumatul – permis sau nu în rândul liceenilor majori?
Fructificarea valorilor în societate
E-urile și alimentația
Muzica și copilăria
Comorile culturale trebuie returnate ţării de origine?
De ce avem nevoie de noi începuturi
Suferinzii de boli incurabile ar trebui să aibă acces la medicamente neaprobate?
Teama, conştientizare sau inconştienţă
De ce fetele nu vor să fie în domeniul tehnic?
Ce am eu împotriva religiei?