Iolanda Balaș – un exemplu de performanță și dăruire în sportul românesc

Iolanda Balas, atleta Istoria atletismului dezvăluie nume marcante ale României, printre care se regăsește și numele de Iolanda Balaș Soter, născută la 2 decembrie 1936, în Timișoara. Campioana olimpică, Iolanda Balaș este de etnie româno-maghiară și tot ea este cea care a fost pe primul loc timp de 10 ani la săritura în înălțime. Ulterior, din 1988 și până în 2005, a fost președinta Federației Române de Atletism.

Cu o înălțime de 1.85 m, ea a fost antrenată de fostul săritor Janos Soter, care mai apoi, a devenit și soțul ei. A rămas în istoria atletismului mult timp pe poziție dominantă, numele ei rămânând cunoscut și după aceea. Între anii 1957 și 1967, a fost învingătoare în cadrul a 150 de competiții consecutive, purtându-și recordul mondial de la 1, 75 m la 1, 91 m.

Primul record mondial a avut loc la București, în 1956, la data de 14 iulie, bătându-l pe cel al britanicei Thelma Hopkins, cu 1 cm. În același an, la Melbourne, atleta americană Mildred McDaniel a învins-o pe Iolanda, stabilind un nou record olimpic și mondial. În acea competiție, Iolanda s-a clasat pe locul al cincilea.

Dar chiar și așa, în anul următor, succesul a revenit pentru săritoarea din România, egalând recordul mondial, chiar dacă după două luni, chinezoaica Feng-Jung Cheng a ocupat din nou poziție fruntașă în cadrul unei competiții.

În 1958, la 7 iunie, Iolanda Balaș își recâștigă titlul de campioană, cu o performanță de 1, 78 m. Timp de 10 ani, Iolanda Balaș era de neînlocuit și de neîntrecut la sărit, până când, odată cu introducerea stilului Fosbury, campioană devine austriaca Ilona Gusenbauer, care a sărit 1,92 în 1971, la Viena.

Citește și  Noaptea Misterului - Halloween

Un alt exemplu prin care sunt scoase în evidență calitățile și performanțele sportive de necontestat ale Iolandei Balaș este finala olimpică de la Roma, din 1960, când 4 din 15 atlete au depășit înălțimea de 1,71 m. Bineînțeles, românca noastră s-a numărat printre cele 4 concurente finaliste, cu o săritură de 1,73 m. Pe rând, a sărit 1,75 m, 1, 81 m, 1, 85 m. A devenit deținătoarea medaliei de aur, a doua clasată fiind Jaroslava Jozkwiakowska, de origine poloneză.

Încă un exemplu de acest fel este Competiția de la Tokio, unde Iolanda Balaș redevine campioană olimpică, mai ales că nivelul ei de performanță a mai crescut, între timp, aceasta sărind 1, 90 m, fiind foarte aproape de un nou record mondial: la 2 cm distanță.

Obține în 1958, la Stockholm și în 1963, la Belgrad două medalii de aur. În 1954, la Berna are loc un campionat european la care obține o medalie de argint.

Chiar dacă Iolanda Balaș s-a retras din competiții, ea a rămas activă în domeniul atletismului, activând ca arbitru. Din 1988 și până în anul 2005, a fost președinte al FRA (Federația Română de Atletism).

Acum 5 ani, campioana română a primit ordinul „Nihil Sine Deo”, din partea Majestății Sale Regele Mihai I al României, în cadrul unei ceremonii organizate la București, la Palatul Elisabeta, ordin adus pentru merite absolute extraordinare aduse sportului românesc, pentru modul în care a condus FRA, pentru felul în care a promovat excelența în cadrul sportului și pentru faptul că a adus succesul la noi acasă, lucru pe care, puțini știu să-l facă cu devotament și dăruire.

Maria Bocicov