“Dumnezeu ne iartă pe noi… oamenii. Cine sunt eu să nu pot ierta?” (Alan Paton)
A greși e uman, a ierta e divin, așa spune o zicală. Eu zic că a greși e normal și e un drept chiar. Fiecare are dreptul să greșească, pentru că așa învățăm. Învățăm pe propria piele, cum se zice. Unii însă fac abuz de acest drept. Greșesc intenționat sau greșesc mereu, fără să învețe nimic din asta. Or, nu cumva greșelile sunt menite să ne dea adevărate lecții de viață? Ba da, din greșeli învățăm, din experiențele pe care le trăim și din obstacolele cu care ne confruntăm.
Unii o să ne zică că în viață a greși poate fi fatal. Adevărat. Dar totuși, dacă nu riști, nu câștigi. Uneori trebuie să greșești, ca să poți vedea lucrurile clar, cu ochii tăi, cu experiența ta, cu lecția pe care ai învățat-o în urma greșelilor făcute. 100 de oameni îți pot zice un adevăr, dar până nu treci tu prin foc, nu ai cum să cunoști acest adevăr.
Într-o altă ordine de idei, greșim și noi și ni se greșește și nouă, iar ulterior, cea mai grea misiune în viață e să iertăm. Uneori cerșim iertare și alteori ni se cere nouă să iertăm. Și nu putem. Ne apasă mândria și demnitatea și nu putem ierta. Plângem, ni se înmoaie inimile, avem tendința să ne întoarcem, să uităm, să iertăm, dar ceva ne oprește. E orgoliul care nu ne lasă. Sau, în alte cazuri, vrem să iertăm, dar nu putem, pentru că ni s-a greșit prea mult, pentru că durerea provocată a fost prea mare și pentru că acea durere ne-a lăsat răni adânci care nu trec chiar așa ușor. Triste sunt cazurile când îți calci pe orgoliu, ierți, iar apoi realizezi că acea persoană nu a meritat și, cel mai important, realizezi că a doua șansă duce la a noua șansă, iar persoana pe care ai iertat-o în speranța să se schimbe, nu se va schimba niciodată.
A ierta e o valoare. Trebuie să învățăm să iertăm, pentru că așa ne eliberăm inima de dureri. Iertați, chiar dacă doare, iertați, chiar dacă nu vă mai întoarceți la acea persoană. Iertați, chiar dacă a durut, iertați ca să puteți trăi mai departe, fără mustrări de conștiință, fără gânduri, fără nostalgii, fără regrete. A ierta e divin, iertați, chiar dacă persoana aceea nu mai merită nicio privire și nu va mai primi nicio îmbrățișare. Iertați, pentru a vă simți liber.
Iertați, ca să vă eliberați sufletul.
Maria Bocicov
Articole înrudite:
De ce avem nevoie de motivație
Poveste despre speranță
Și soarele e singur
Nostalgie de toamnă
Și spune-mi, de ce-i toamnă? Și frunza de ce pică?
Durerile noastre – o insulă pustie
7 octombrie – Ziua Internațională a Muncii Decente
A auzi și a asculta – poli opuși ai comunicării eficiente
Singurătate sau iubire?
Bunătatea. A fi sau a nu fi?
Iubesc: și flori și ochi și buze (I)
Nimic din ce-i uman nu mi-e străin
Cel mai iubit dintre pământeni – metafora unei vieți de om
Nicolae Labiș – buzduganul unei generații