Cheile Turzii – paradis de sănătate pentru minte și suflet

Se crapă de ziuă, mintea se preocupă imediat de grijile cotidiene, sufletul mai zăbovește un pic moleșit de atâta învălmășeală, iar picioarele parc-ar vrea să evadeze undeva departe, prea s-au săturat să stea înghesuite sub un birou.

Și uite că acestea două complotează un plan, apoi trimit câteva scrisorele către rațiune, bătându-i insistent la ușă și întrebând-o dacă nu cumva vrea să se rupă un pic din peisajul monoton al zilelor de muncă și să pornească în căutarea unui loc prielnic pentru toate.

Cheile Turzii vazute dinspre comuna Petreștii de Jos. (Ana Maria Catalina, Wikipedia)
Cheile Turzii vazute dinspre comuna Petreștii de Jos. (Foto: Ana Maria Catalina, Wikipedia)

Un loc care să alimenteze cugetul cu idei noi, ochii cu imagini rupte din basme, sufletul cu puritate și liniște, iar picioarele să se dezmorțească și să-și recapete vitalitatea.

Stând la sfat preț de câteva minute bune, este adusă în scenă o idee care pare că le mulțumește pe toate. Toate strigă la unison că au nevoie să evadeze pentru câteva zile la Cheile Turzii.

Un loc de poveste, o bucată din paradis străjuită conștiincios de stânci înalte și abrupte, având creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase și grohotișuri.

Pornim în căutarea unei adevărate oaze de relaxare în județul Cluj, spre Cheile Turzii, spre pământul care din vremi îndepărtate a purtat pașii dacilor viteji spre glorie.

Peisaje care-ți taie respirația, flori și fluturi fel de fel, așa ne întâmpină Cheile Turzii, care-și deschid porțile impunătoare ce au o lungime de 1.300 m și o înălțime a pereților de până la 200 m.

Cheile care par a fi zidurile ce străjuiesc hotarele Paradisului Dumnezeiesc ocupă o suprafață de 324 ha și-au fost zidite cu iscusință de Mama Natură în urma erodării rocilor de calcar jurasic de către râul Hășdate.

Triluri de păsărele și fluturi ghiduși ne întâmpină cu drag ca pe niște oaspeți mult așteptați. Se prind într-un dans jucăuș, conducându-ne spre inima acestui loc, în care pulsează atâtea viață și frumusețe ce fură ochii.

Peisaje carstice în care lucrurile au rămas așa cum le-a lăsat Dumnezeu sunt încărcate de o spiritualitate nepământească. Aici își duc veacul peste 1000 de specii floristice, specii vegetale printre care și plante rare calcofile, unele endemice, cum sunt: usturoiul sălbatic ( denumit popular Ceapa Ciorii din Cheie), Jugastrul, Scorușul, Piciorul Cocoșului, Garofița albă, Odoleanul, Omagul, Stânjenelul violaceu, Vulturica, etc.

În drumul spre descoperirea unor panorame cu adevărat magice, putem întâlni aici și diverse specii de păsări, specii de pești, batracieni, vulpi, nevăstuici, jderi de piatră, mistreți, iepuri, căprioare, care vă pot îngădui să le descoperiți modul de viață simplu și frumos, pe care-l puteți aplica și-n viețile voastre, cu condiția să lăsați lucrurile intacte și să nu le încurcați orânduiala firească.

După ce ne-am hrănit sufletul cu o liniște dulce ca mierea, completată doar de adieri de vânt, bătăi ușoare din aripi și triluri melodioase, e timpul să ne punem piciorele la încercarea pe care o căutau de atâta vreme.

Căci, rezervația naturala Cheile Turzii prezintă o largă varietate a formelor de relief carstic, potrivite pentru întremarea sănătății întregului organism, dar și pentru scoaterea din hibernare a adrenalinei, cu care rar ne mai întâlnim la un colț de stradă.

Cele mai cunoscute peșteri, care pun turiștii la încercări interesante până a ajunge să le descopere unicitatea sunt Cetățeaua Mare care l-a adăpostit o perioadă pe haiducul Nichita Balica din Petreștii de Jos, care a participat la revolta antiaustriacă a Curuților.

 Cetățeaua Mică, cât și Cetățeaua Mare se spune ca ar fi fost locuite de zâne. Potrivit legendei, cele două locuri ar fi fost unite de un pod de argint, astfel încât femeile cu puteri supranaturale să nu fie separate. Însă, încălcând regulamentele castei, una dintre ele s-ar fi îndrăgostit de un pastor, ceea ce i-a atras pedeapsa din partea celorlalte zâne. Astfel a fost transformata într-o stâncă, care se află în continuare în apropierea peșterilor.

Alte peșteri care poartă încrustate în pereții lor poveștile impresionante și misterioase ale locului sunt Peștera Feciorilor, Peștera Hornarilor, Peștera Morarilor, Peștera Calastur, Peștera lui Anton.

Pentru că Cheile Turzii sunt atât de generoase în peisaje mirifice, creste înalte ce ne-apropie de creator, aer  de o puritate absolută, ce purifică nu doar plămânii, ci și gândurile, omul s-a simțit obligat să-i ofere în dar o bijuterie unică- Cabana „Cheile Turzii” care vine să completeze perfecțiunea sălbatică a locului. Este o cabană aidoma castelelor la ferestrele cărora stăteau prințesele și-și așteptau prinții de peste mări și țări.

Toate acestea fiind spuse, oferă-le gândurilor tale lungi clipe de evadare din cotidian, iar sufletului dă-i posibilitatea de a se regăsi, de a se reculege și de a se întoarce câtuși de puțin la origini, la simplitatea și frumusețea neatinsă a lucrurilor. Lasă-ți picioarele să bătătorească cărările pe care au mers neînfricați strămoșii, cei care se îngrijeau mai mult de trup și suflet, decât de palate ce zgârâie cerul și rămân să zacă pustii. Toate acestea se găsesc concentrate într-un singur loc, la Cheile Turzii, care te așteaptă să le descoperi și să te surprindă.

Cristina Morari

 


Publicat

în

,

de către