Cetatea Alba Carolina

Alba_Carolina_Fortress_2011_-_Third_GateUn monument de referinţă în orizontul istoric al României şi votată parte a celor şapte minuni ale ţării noastre, Cetatea Alba Carolina rămâne o mărturie incontestabilă, cu parfum de legendă, a trecutului nostru.

Din inima Transilvaniei pulsează frumuseţea timpului încărcat de istorie. Străjuite de apele Mureşului şi dealuri semeţe, zidurile fortăreţei se profilează ca cea mai impresionantă cetate bastionară de tip Vauban din sud-estul Europei. În contextul instaurării stăpânirii habsburgice şi necesitatea apărării împotriva turcilor, construcţia a fost fondată între anii 1716-1735 conform planului elaborat de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, îndeplinind rolul de centru militar şi depozit general pentru armament al Transilvaniei. Ulterior, cetatea va fi dezvoltată sub iniţiativa lui Carol al VI-lea.Cetatea Alba Carolina se întinde pe o arie de aproximativ 12 kilometri şi este apărată de trei sisteme de fortificaţii. Inspirată din conceptul arhitectural al mareşalului francez Vauban, fortăreaţa cuprinde şapte bastioane, ce-i conferă o imagine stelară. Cel mai impunător dintre acestea este cel al Trinităţii (116 x 135 m), având plasat în centrul său un blazon încoronat cu multiple câmpuri şi frunze de acant. Denumirile celorlalte bastioane sunt: Sfântul Ştefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano şi Sfânta Elisabeta.

Pentru a capta farmecul secolelor ce-au îmbrăţişat bătrânele ziduri, vestigiile ne invită să inspirăm aerul lor de poveste, cu iz de tumult şi victorie, de-a lungul celor patru trasee ce direcţionează spiritul călător către principalele puncte şi monumente istorice: Traseul celor Trei Fortificaţii, Traseul Eroilor Neamului, Traseul de Nord şi Traseul Porţilor Cetăţii. Acesta din urmă trece prin dreptul celor şapte fortificaţii iniţiale, dintre care doar câteva s-au conservat în întregime.

Cea dintâi poartă se prezintă sub forma unui arc de triumf cu trei deschideri şi basoreliefuri de o deosebită frumuseţe. Privirea se scaldă în aura de legendă a importantelor scene din mitologia greacă şi romană ce îmbogăţesc zidurile: Eneea salvându-şi tatăl din flăcările Troiei; lupta lui Hercule cu Anteu; Perseu cu capul Meduzei şi Hercule în lupta cu leul din Nemeea. Stema Austriei – vulturul bicefal cu sabia şi sceptrul – este sculptată în centrul acestei porţi, încadrată fiind de Venus şi Marte.

Citește și  Școala Ardeleană - un suflu al emancipării românilor

Cea de-a doua poartă este amplasată pe a doua linie de apărare, însă ea a fost distrusă în anul 1937, datorită ridicării Obeliscului dedicat lui Horia, Cloşca şi Crişan. Ulterior a fost reconstituită în baza imaginilor din epocă.

Poarta a III-a, şi cea mai importantă, desemnează veritabilul simbol al oraşului Alba-Iulia. Aceasta este situată între bastioanele Sfântul Eugeniu de Savoia şi Sfântul Capistrano, fiind bogat ornamentată cu diverse scene de luptă, arme, steaguri, trofee şi blazoane. În partea de est, poarta este încununată cu statuia lui Carol al VI-lea, în timp ce pe faţeta interioară sunt prezente statuile ce închipuie cele patru virtuţi: Abundenţa, Înţelepciunea, Cumpătarea şi Foţa.

Poarta a IV-a este construită în stil baroc şi era extrem de utilizată de către austrieci. Aşa se face că la nivelul superior se aflau spaţiile de locuit ale personalului militar, uneori îndeplinind şi rolul de loc de detenţie pentru ofiţeri. Dedesubt, în valul de pământ al curtinei, au fost amenajate simetric camerele de gardă.

Poarta a V-a prezintă o arhitectură simplă, fără ornamente, iar în faţa ei se află un pod de legătură între bastionul Sf. Mihail şi contragardă, adică cea de-a treia linie de apărare a cetăţii.

Poarta a VI-a a fost distrusă în anul 1921 cu ocazia lucrărilor de consolidare a Catedralei Încoronării. Proiectul de reabilitare vizează reconstituirea traseului parcurs de Ferdinand I în Cetatea Marii Uniri.

Poarta a VII-a, situată în zona contrafortului sudic, era utilizată de trupe.

Trebuie menţionat faptul că cetatea Alba Carolina reuşeşte să propulseze oraşul în rândul celor mai semnificative centre cultural-istorice ale României după mai bine de un deceniu de lucrări de restaurare şi şlefuire artistică. Reabilitată aproape integral, fortificaţia bastionară a dobândit frumuseţea-i incontestabilă în urma celor 13 proiecte ce au stat la baza restructurărilor şi finisărilor arhitecturale iniţiate şi finanţate majoritar din fonduri europene.

Citește și  Pornim către... un nou an şcolar

Întreaga activitate de restaurare a închegat o sumă de eforturi intense, a căror rezultantă a fost dezvoltarea turismului urban, prin vraja reconfigurărilor arhitectonice realizate – introducere căi de acces, iluminat şi mobilier urban specific; restaurare bastioane, raveline, contragărzi, curtine, cleşti; amenajare punct de informare şi sistematizare spaţiu public; consolidare-restaurare, tratament hidrofobizare, sistematizare verticală, pod mobil; lucrări de conservare şi restaurare componente artistice; lucrări de restaurare curtină, taselări şi instalaţii electrice interioare.

Transformările au fost precedate de o admiraţie fără precedent, cetatea devenind, în decursul utlimilor ani, spaţiul de desfăşurare a unor mari festivaluri naţionale şi internaţionale de muzică, film, teatru, divertisment, scenete istorice etc.  De altfel, surpriza produsă de amploarea investiţiilor rezidă în afirmaţia succintă, dar plină de esenţă a lui Michael Kreft von Byern, preşedintele Consiliului de Turism al Camerei de Comerţ şi Industrie a Germaniei: Aveţi o perlă a culturii europene la Alba Iulia. Mai mult, această opinie este împărtăşită şi de către specialiştii Comisiei Europene, întrucât Alba-Iulia a primit titlul de Destinaţie Europeană de Excelenţă.

Aşadar, turiştii sunt invitaţi să exploreze într-un cadru fascinant dimensiunile istorice ale vestigiilor ce conferă o aură legendară a mileniilor ce aici şi-au lăsat netăgăduit amprenta.

Vezi aici Festivalul Dilema Veche

Adelina-Mihaela Poenaru