Ce am eu împotriva religiei?

Cu mulți ani în urmă am avut o prietenă evlavioasă pe care o iubeam, așa că am fost nevoit să mă țin după ea în multe ”pelerinaje” prin țară, pe trasee incluzând mănăstiri și biserici de vază. Am mâncat cu mare plăcere fasole și cartofi pe la hramuri, am mâncat din pomeni primite, am făcut dănii, am dat de pomană, am văzut locuri minunate, am stat în picioare la liturghii și masluri, am făcut zeci și zeci de cruci, am pupat mâna la preoți, le-am zis cu respect și bucurie ”sărut-dreapta, părinte!” și câte și mai câte de-acestea. Asta ca ateu. Mi-am îngropat părinții (atei patentați, iar mama chiar atee furioasă) cu tot ritualul bisericesc, le-am făcut pomeniri, le-am făcut colive cu mâna mea, am plătit pomelnice etc. Căci așa e frumos printre oameni, dacă ești ateu să nu dai cu ghiuleaua în turnul bisericii și să nu-i strângi pe preoți de gât, ci să respecți tot cuprinsul religiei, dacă vrei ca și acei oameni să-ți respecte ție ateismul… Căci vorba lui Hegel: ”Tot ce este real este rațional”, adică are o rațiune de a fi, inclusiv religia, bisericile, preoții, credincioșii, dar și ateii, precum și toate celelalte religii.

Pentru că mai fusesem cândva și student la Facultatea de Teologie și mai și citisem toată viața multă teologie, aș zice ca aveam ochiul format, dar esențialul este că ochiul să-ți fie binevoitor, însă totodată să fie și corect, nu credul. Am văzut o mare, mare bucurie sărbătorească la oameni veniți la mânăstiri și biserici, o energie vibrantă a evlaviei, un avânt înălțător la preoți și ierarhi, încât orice ateu cu mintea întreagă nu ar fi putut decât să fie în asentiment deplin cu tot ceea ce se petrecea prin acele locuri. Și așa desigur că eram și eu și voi fi întotdeauna. Am fost și la musulmani și la evrei, iar simțirea mea a fost așișderea, deși zeii erau alții și ritualurile erau altele — oamenii erau mereu la fel.

Așadar, pentru mine religia este foarte în regulă, deși nu cred o boabă din tot ce se crede. Eu nu pot contesta realitatea oamenilor, a credinței lor, a lăcașurilor de cult, a preoților și a tot ce tine de acest domeniu și nu-l pot uita nici pe Hegel cu spusele lui. Ca să nu spun că mă dau în vânt după acatistele cântate de Marian Moise cu încredințarea că dacă le-ar fi cântat Iisus/Isus, ar fi avut exact aceeași voce, dar la fel și Eminescu, căruia îi plăcea grozav să cânte și chiar cânta bine și frumos.

Și atunci de ce mă tot bag pe-aici și pe unde se mai nimerește, ca musca în lapte, tot criticând, tot contestând și tot contrazicând pe susținătorii religiei, fie ei deștepți, mediocri sau proști? Păi s-o luâm pe râmd:

1. Religia dezbină pe oameni, uneori pana la crimă și genocid.

Fiecare religie se crede unica adevărată, toate celelalte fiind false, credincioșii ei formează oamenii, restul omenirii formând suboamenii pe care dacă nu-i omori (că să-i prăzi), e că sunt mai puternici că ține. Pe necredincioși, Dumnezeu doar îi îngăduie, în timp ce pe credincioși îi iubește, îi preferă și-i recompensează cu fericirea veșnică, ei fiind poporul ales de Domnul pentru mântuire. De aceea creștinii habar nu au care sunt sărbătorile evreilor, musulmanilor, hindușilor, budiștilor etc., interesul și respectul pentru ele fiind zero. La fel și în privință acelora față de creștinism sau față de alte religii. Mi-aduc aminte că odată, pe când eram copil, ne-a adus o minunată familie de evrei, vecini cu noi, niște plăcinte și niște mâncare ”de-a lor”, că era nu știu ce sărbătoare ”jidovească”, dar ne-a fost scârbă și am aruncat-o. Pur și simplu nu era umană. Asta în condițiile în care toți din casă eram total necredincioși, dar iată că influența exclusivismului religios era foarte puternică.

2. Foarte mulți, mult prea mulți credincioși din cuprinsul unei religii fac din apartenența la acea religie un motiv de superioritate valorică.

Asta derivă din punctul 1. Am avut numeroase ocazii să fiu disprețuit ca ateu de credincioși cu 1000 de metri sub valoarea mea, inclusiv în cunoașterea propriei religii a respectivului îngâmfat.  ”Degeaba ai învățat atâtea, degeaba știi atâtea, degeaba ești corect, cinstit, politicos, dacă nu ești creștin ortodox că mine! Nu înțelegi nimic din ortodoxie. Te voi privi din răi o veșnicie cum te vor arde și chinui dracii!” Această situare aroganța de pe poziția credinței și mai ales a bigotismului este deplorabilă. ”Dumneata nu cumva ești vreun ateu, Doamne ferește?”, mă întreabă câte o data câte o persoană semi-analfabetă. Sau văd discuții în care se zice cam așa: ”Cine, ăla?, e un ateu, da-l dracului!” Adică ea, neînstare de mai nimic în viață, dacă e credincioasă, este superioară unui ateu chiar și de talia unui savant laureat Nobel — degeaba i-a dat Satana premii dacă e ateu sau de altă credința decât dreaptă noastră credința. Când spui ”dreapta noastră credință” spui implicit și sfidător ”falsa voastră credință”, instituind o falie valorică și existențială cu potențial criminal.

Citește și  Amantul doamnei Chatterley

3. Însă acei dintre credincioși care sunt aroganti si nesimtiti, analfabeti religiosi in propria lor credinta si a altora, oameni fara respect fata de alti oameni, nu mai zic de iubirea aproapelui si exclus a dusmanului, astfel de nulitati arogante, violente si potential criminale sunt nimic fata de prea multi dintre preoti si ierarhi.

Acestia sunt cei care intretin exclusivismul, separatismul, ”elitismul” religios, inumanul, ura, dispretul si multe alte rele. Pentru multi dintre ei, Patriarhul este Antichrist, episcopul si arhiepiscopul sunt Satana, Papa este Antichrist, Dalai Lama este Dracul si urmeaza apoi o lunga lista de astfel de Antichristi si de Satane. Cand spui despre cineva ca e ateu, treaca-mearga, il mai amani la arderea pe rug, dar cand cineva este Antichrist sau Satana, uciderea lui devine o obligatie de prima urgenta. A omori pe cineva nu inseamna doar infingerea unei sabii in inima, cu varsarea de sange aferenta, ci si pur si simplu a-i dori moartea, spulberarea, desfiintarea sau arderea vesnica in iad. Mai nou, Antichrist, Satana si Ecumenist au devenit sinonime. Ba cred ca ”ecumenist” a trecut pe locul intai. Ecumenistii sunt vazuti a fi pericolul mortal al ”dreptei credinte”, deoarece ei doresc apropierea dintre credinte si implicit dintre oameni, adica, dupa parerea lor, a ”adevarului absolut” detinut de ei cu minciuna absoluta in care se scalda toti ceilalti. Exclusivismul criminal al ”adevaratei credinte”, fundamentalismul desantat si agresiv a fost scos foarte bine la iveală si cu ocazia firavei miscari ecumeniste. Aceasta mare infuziune de ura de la preoti la credinciosi o consider criminala si ar trebui aspru pedepsita de Codul Penal.

4. Preotii s-au infiltrat in scoli ca sa-i indoctrineze pe copii, ca sa-si asigure clientii inca din pruncie. Copilul trebuie sa creada ca, acum 5, 4, 3, 2, 1000 de ani in urma, un Mosulica de mare spaima, cu bagheta fermecata a ”creat” totul din nimic in 6 zile, la final facand pe barbat din lut, iar pe femeie, „fiind mai proasta”, dintr-un os de-al barbatului. Iar prin aceasta neserioasa, iresponsabila, proasta si nenorocita biblica, a intrat pacatul in lume, incat intreaga Natura s-a imputit, s-a ruinat si dezechilibrat, din cauza femeii intrand in lume moartea, ciuma, holera, dezinteria, toate bolile, razboaiele, saracia, foametea, nedreptatea, inundatile, cutremurele, eruptiile vulcanice si toate cele rele, in mare si in amanunt. Asta trebuie sa stie copii despre femeie, despre mama si bunica, matusi si despre invatatoare. Prin urmare, copiii nu trebuie sa se uite decat la ce spune preotul la scoala, la biserica, la televizor, internet, presa si oriunde isi mai face aparitia. Dar mai ales copiii trebuie sa stie ca Darwin e Satana si ca oricine contrazice ”Sfintele Scripturi”, adica ce s-a scris intr-o carte preoteasca evreiasca de acum mii de ani, e Satana.

5. Desi un cult religios este un ONG sau Asociatie non-profit care ar trebui sa se intretina din veniturile proprii, preotii si dascalii au salarii de la buget, cel putin partial, plus scutiri scandaloase de impozite, plus zero controale fiscale.

Ei il sfideaza direct pe Iisus/Isus (=capul bisericii) care a zis raspicat: ”Dați Cezarului cele ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu!” Daca veti strabate tara nu se poate sa nu vedeti ce făloasa inustrie de turism poseda ”reprezentantii” saracului Isus, precum si ce alte mari posesiuni au. Vezi o biserica sau o bisericuta si alaturi de ea viloiul preotului si daca biserica e mănoasa, vezi un centru de cazare de cazi pe spate, uneori un complex hotelier de lux. Afacere, da? Bani multi, da? Averi colosale, da? Pai, oriunde si oricand apar mari averi, hopa si politica — dai voturi, te las in pace, nu dai voturi, te fut fara mila! Treptat, fostele case parohiale destul de modeste devin tot mai sfidator viloaie de neam prost, mersul pe jos ca al lui Isus devine mersul cu limuzine de lux, trupul normal intretinut cu munca si cu post prinde burdihan, buci, falci, gusa si ceafa groasa. Maica stareta se reguleaza în manastire, duce sarcina pe sub sutana pana la final tot in manastire si naste doi gemeni. Altii se fut in cur prin manastiri si scoli teologice. Bani cu nemiluita, sume in valuta ametitoare, spagi de sute de mii de euro, parohii la mezat, abuzuri etc. Bai, dati-o naibii, ca asta nu mai este religie. De ce la Cuvioasa Paraschiva trebuie sa se stranga sume uriase de bani de la credinciosi? Si tot asa si de la Arsenie Boca? Si tot asa cu oricare mare sau mic prilej? Ce e cu aceasta diabolica sete de bani si de proprietati? Acesti oameni sunt preoti si ierarhi ai unei religii a iubirii, smereniei si modestiei, sau afaceristi verosi? Cum adica chilii ale ascezei calugaresti cu geam termopan si centrala termica? Cine a dat banii pe ele si cine plateste factura? Parca era vorba ca orice calugar trebuie sa traiasca modest din munca sa din care sa mai faca si milostenii, nu sa fie un parazit. Si chiar ca parazit, orice ban in plus, absolut orice ban in plus, calugarul trebuie sa-l dea pentru milostenii. Mai oameni buni, aici ceva pute rau de tot!

Citește și  Charles Babbage - părintele calculatorului

6. Preotii si calugarii aproape ca se baga intr-un fel peste om in casa, umbla in oale si blide interzicandu-i anumite mancaruri si dezlegand tot ei acele interdictii.

Asta este total indamisibil si, de asemenea, ar trebui pedepsita prin Codul Penal, deoarece este o mizerabila manipulare in masa: preotii mai intai baga groaza in oameni cu iadul, cu pierderea mantuirii, cu bolile si nenorocul si le prescriu ce sa manance si ce sa nu manance ca sa se mentina in subconstient stapanii constiintei credinciosilor, caci cine are puterea de a interzice mancarea detine puterea suprema. Ce prostie si in ce termeni ”spirituali” este prezentată!

7. Preotii si calugarii au umplut calendarul cu cruci rosii, deturnand oamenii de la munca si alte activitati, la biserica, ca sa vina la preoti cu bani si de-ale gurii.

Pai te trezesti lunea ca e mare sarbatoare, e Sfantul Marele Mucenic Cutare sau Sfintii Mari Imparati Cutare si Cutare. Sau martea sau si martea si miercurea sau joia ori vinerea dar si sambata. Nu ai voie sa te duci la treaba ta, dar ai voie si chiar obligatia sa te duci la biserica la preot, caci doar nu te vei duce cu mana goala. In tara asta exista un numar foarte mare de persoane care traiesc din aceasta magarie. Pai, daca Dumnezeu se odihnea lunea, nu mai facea cerul si pamantul, iar daca se odihnea in a sasea zi nu-i mai facea pe oameni, inclusiv pe preoti. Insa Dumnezeu e ceva prea mic fata de preoti, ei sunt mai mari ca El, il incuie in altar si tăcere!

8. Preotii ti se baga si in relațiile intime dintr-un cuplu

În anumite religii, de pildă, sexul este interzis în anumite zile. Mai rau de-atata, am patit cu minunata mea prietena credincioasa de-acum multi ani in urma. Care mi-a zis ca spovedindu-se, a aflat duhovnicul ca noi doi traim impreuna, asa ca a oprit-o de la ”sfanta” impartasanie si i-a interzis sa se mai ”impreuneze” cu mine. Auăleu! Cica sa ma duc eu la el, sa ma spovedesc, sa ma impartasesc si macar sa ne logodeasca, apoi pot dobandi dreptul de a trăi cu ea! Eu, logodit!? Ce tare! Pai care dintre mine si el era Satana? Desigur ca refuzand eu acest lucru, popa ne-a stricat dragostea, mi-am pierdut prietena — și ce minunata mai era! Au trecut șapte ani de cand ea este mereu singura, iar pe popă îl doare la cadelniță de asta.

Eu las aceasta lista deschisa, poate mai adauga cineva cate ceva și poate facem vreo scrisoare deschisa catre Dumnezeu, caci nu vad cine altcineva ar mai putea indrepta situatia.

Vasile Şerban

Sursa: https://www.facebook.com/serban.vasile.54/posts/10212031393282038