”Zic Zac” – Spectacolul în care muzica e regină

Scena vibrează, spectatorii privesc țintă cortina de după care se așteaptă din clipă în clipă dezlănțuirea unui potop de energie.

Mlădioși ca un spic de grâu legănat de vânt, apar în scenă artiștii, care trăiesc și respiră prin dans. Suntem cu sufletul la gură în așteptarea răbufnirii acelei vitalități, pe care o căutăm în toți și-n toate și, uite-o, scena se cutremură.

Acum și aici, dragostea, viața, dezamăgirile, fricile, impasurile noastre vin grațioase la braț cu muzica exprimată prin dans.

Ne pomenim dintr-o dată într-un bar, alături de un El și o Ea. Hipnotizați de fundalul muzical, care ne picură în suflet o doză subtilă de adrenalină, pornim pe urmele iubirii, o iubire ce crește hrănită, udată și încălzită cu muzică.

Te-ai gândit vreodată la influența colosală pe care o are muzica în viața ta?

Pășind curioși pe urmele celor doi, descoperim un imens regat, în care muzica e regină, iar noi nu suntem decât supușii umili ce rezonează la unison cu ordinele ei.

Ne îndrăgostim pe fundal de muzică, iubim cu patimă legănați de aceeași mamă bună, Muzica, urâm și iertăm dirijați subtil de bagheta-i fermecată.

Spiritele se încing, acel El și acea Ea, pornesc într-o aventură de trăiri și frici, aruncați în ghiarele acestui joc intrigant de un DJ, care trece printr-o metamorfoză continuă, de la animalic, la bufonic și diavolesc, ce le modelează pornirile, ajungând să le conducă dragostea până la culmile extazului.

În sală se râde cu poftă, El și Ea sunt subjugați, au devenit marionete ale muzicii, care-i ridică până dincolo de cer, apoi îi învrăjbeşte și le sfărâmă dragostea-n bucăți.

Dragostea lor trece dintr-o extremă-n alta, el filozofează, ea-i continuă gândurile cutezătoare, apoi își combat rând pe rând teoriile ca într-un joc, în care nimeni nu vrea să fie învins, ci se vor toți învingători.

Toată această învălmășeală de emoții și trăiri e atent dirijată de muzica, ce are o influență mare asupra lor și-a evoluției relației acestora.

Treptat, înțelegem că cei doi se descoperă prin muzică, pe care o exprimă cu o plasticitate extraordinară în pași de dans. Când muzica se oprește, ei se simt descoperiți, se simt rușinați de pornirile sălbatice pe care le-a născut muzica în ei.

În aceste momente, toți cei din sală ne adresăm întrebări nouă înșine și căutăm tot în noi răspunsurile. Oare nu suntem și noi asemenea celor doi? Oare nu ne lăsăm și noi purtați de aromele dulci ale muzicii, trezindu-ne iubind cu patimă, atunci când ascultăm o piesă de dragoste sau moralul ne e pur și simplu la pământ, când, întâmplător, undeva pe o stradă auzim din mers o piesă care ne amintește de foste iubiri sau dezamăgiri?

Întorcându-ne atât fizic cât și moral în sala teatrului ”George Bacovia” din Bacău, unde se joacă această piesă de excepție, observăm subtil cum muzica se joacă de minune cu ei, le dă aripi, îi înalță, apoi îi aruncă în gura lumii, îi face să-și recunoască fricile, dându-le curaj să fie aduşi în fața judecății.

Prin unduirile pline de senzualitate, cuplul trecut prin foc și sabie, se eliberează de prejudecățile societății și vorbește cu îndrăzneală despre barierele pe care le impun ele spiritului uman.

Trăim o adevărată aventură alături de ei.

Suntem părtași la scene ce ne fac să râdem cu lacrimi și bucăți de drame, toate aceste trăiri se succed amețindu-ne ușor. Suntem aruncați dintr-o extremă în alta, nu avem timp să ne plictisim, stăm cu ochii mari și așteptăm ca din secundă în secundă să plouă cu umor sau dimpotrivă, să ningă cu nostalgii.

Până la urmă, în ciuda vitregiilor și stereotipurilor societății, pe care actorii noștri le-au învins prin dans, finalul spectacolului ni-i aduce triumfători împreună, precum ne e începutul îndepărtat de la Adam și Eva.

Idee generală a acestui spectacol e că muzica ne influențează, în ea ne înecăm amarul de cele mai multe ori și tot de mână cu ea ne savurăm bucuriile. Tristă sau veselă, muzica ne controlează stările emoționale, cam asta ne-a transmis spectacolul ”Zic Zac”, cu Andrea Gavriliu, Ştefan Lupu şi Gabriel Costin.

Un spectacol reușit înseamnă spectatori care stau minute în șir în picioare, ropote de aplauze, licăriri de admirație, or tocmai astfel au fost răsplătiți actorii care au dat viață acestui minunat spectacol.

Un spectacol care ne-a plimbat grăbit prin toate stările, emoțiile, fricile, dezamăgirile și plăcerile trupești ale omului modern.

Spectacol, care te lasă pur și simplu fermecat și te trimite acasă cu acel sentiment de nesaț. Asta au trăit toți cei care au vizionat spectacolul ”Zic Zac”, transformându-se, vrând, nevrând, în pesonaje ale acestei povești țesute din firele subțiri ale muzicii și dansului.

Cristina Morari

despre spectacolul Zic-Zac, pus în scenă la Teatrul Bacovia din Bacău, cu ocazia Zilelor Centrului Internaţional de Cultură „George  Apostu” din Bacău, 14-17 octombrie 2015

Articole înrudite:

Anca Sigartău – „Cred în puterea civilizatoare a artei” Theaterstock International Arts Festival Aspecte ale existenței în ,,Femeia mării” Vine Ursul! Scena – al doilea „acasă” Zilele Centrului de Cultură ”George Apostu” ne-au oferit ”Spectacolul Lumii, Spectacolul Cărții” Teatrul românesc – Marca tradiției folclorice Duminica la teatru – Moara cu noroc O seară friguroasă de joi- „Vizita bătrânei doamne” Vizita bătrânei doamne Bacău – o pată de culoare pe minunata hartă a țării noastre. De ce să te apuci de Street Dance? Pe culmile disperării 🙂 Jazzul românesc și personalitățile sale