Zece lucruri frumoase în România

N-o să încep a înșirui fiecare monument arhitectural în fața căruia am poze, o să fac loc celor zece motive pentru care: România e țara în care-mi fac studiile și pe care n-am îndrăgit-o.

Probabil sunt adepta bovarismului, întrucât mă complac în substanța visului pe care să n-am, apropo, forțele cu care să-l realizez, nu că n-aș putea, dar nu vreau. Totul devine relativ….se depărtează de absolut, pentru că visul are o menire – de a se vrea împlinit. Atât.

Decalogul meu e mai restrâns, iar asta nu vine din lipsa de bonton de a iubi în mod exhaustiv un loc, o țară care are pretenții de la mine, nu eu de la ea. Și iată că, în lipsa acestora din partea ei (a României), le am eu:

peles-castle

România e patria unor oameni politicoși.

Cu excepția faptului că unii au doar 5 ani de-acasă, bărbații de-aici sunt amabili cu femeile. Pentru ei, să-ți deschidă ușa la intrare în magazin, nu e musai să-i fii rudă de gradul unul sau doi, nu e musai să-i faci, la rându-ți, un serviciu. Ei pur și simplu o fac! Bine, nu chiar așa  „pur și simplu” – o fac, pentru că sunt Bărbați.

România e toleranță.

Comparativ cu societatea patriei mele, unde persistă o așa-numită cenzură a libertății, aici ai undă verde să ieși în stradă cu părul rebel, cu maghiajul uitat în trusă, cu papucii murdari de noroi, pe care n-ai reușit să-i speli, pentru că săptămâna trecută ploase, cu blugii șifonați…iar, cu toate astea, să fii apreciată pentru naturalețe și spontaneitate, iar privirile oamenilor sunt atrase de flerul tău nonșalant.

Citește și  Galeriile Karo – șevaletul a peste 30 de artiști desăvârșiți

România e calitate.

Habar n-am cum este acolo, dar aici studiile îmi întrec tabieturile. Știu că la noi în Moldova se învață sistematic, dar în România materialul didactic e unul focusat  strict pe domeniul respectiv.

România e acasă.

Departe de a mi se inocula, am o vreme bună de când numesc căminul „casă”.

România e româna corectă.

Dacă toate aceste remarci de mai sus mă leagă spiritual și fizic de această țară, atunci limba română e cea care face nodul, pentru că așa cum se vorbește aici limba lui Mateevici n-o vorbește nimeni. Aici, fiecare țăran, intelectual vorbește frumos. Până și un boshetar, beat, pe marginea bulevardului, cerșește frumos. Îmi aduce senin în suflet. Sincer.

România e dioramică.

Are niște pesaje rustice rare, edenice, la propriu, care îți dau dexteriatate să crezi că te afli undeva în segmentul virtual. Simplitatea acestui loc de pe Planetă surclasează multe alte tainițe care pretind a fi puncte importante turistice.

Românii sunt cu Dumnezeu.

E de-a dreptul fulminant cum românii merg duminica și cu ocazia altor sărbători la biserică. E tulburător de minunat faptul cum aceștia comunică cu El și, mai ales,câți fac acest lucru. Creștini sau catolici – așa se împart ei, și nu agnostici sau atei. Aici tinerii merg la biserică, așa cum la noi o fac bătrânii. Trist pentru noi (Moldova) și admirabil tot pentru…noi (România) .

România e Istorie.

Fiecare moment are monument. Cam așa. România vorbește prin tot, toate și toți. Nu poți să nu fii mândru de sângele roman, când fiecare bagatelă îți confirmă apartenența la acest neam. Totul are vechime aici, ceea ce-ți întărește credința în ceva anume. Congruent cu istoria, pe român nu-l dobori, ceea ce ne lipsește nouă, moldovenilor.

Citește și  Miez de natură în inima orașului

România e o Poartă.

Moldovenii sunt sceptici, atunci când vine vorba de UE. Bine nu toți! România, cel puțin pentru mine, e momentul când mingea se ridică singură la fileu. Ea e pașaportul tău de călătorie în Europa.

România nu e nimic.

Nu e America, nu e Franța, acolo unde calitatea vieții îți omoară dorința de a mai căuta Edenul…pentru că e la ei. România e o țară din Sud-Estul Europei, unde pâinea e cea de-acasă, unde găsești mărfuri produse în Moldova, unde un cutremur vrâncean zguduie tot românescul existent, unde Prutul scaldă tot românismul, unde poți să întâlnești oameni plini de substanță lirică: nepoata lui Marin Preda se-ntâmplă să-ți predea la facultate, iar pe nepoata lui Alexei Mateevici s-o întâlnești în stradă, ca tot ea să te invite în ospeție cu drag.

România e totul, așa cum trebuie să fie acasă.

România e țara pe care n-am îndrăgit-o, ci pe care o iubesc.

Maria Dicusar