Mai exact, în sufletul unei femei-enciclopedie, care a înrădăcinat adânc în inima ei tainele românescului de cândva – tradiție sfântă la loc de icoană.
Lăsând la o parte grijile de toamnă, echipa EduSoft și-a permis să-și delecteze sufletele cu plăcerea unei călătorii frumoase la Valea Mare, comuna Fărăoani – o localitate parcă ruptă din Transilvania, cu gospodari adevărați, unde tradiția persistă în fiecare centimetru de materie vie și nevie. Aici am stat de vorbă, ca între prieteni, cu o doamnă deosebită, Felicitas Farcaș-Lohan, parcă mereu prinsă în hora istoriei românești – tumultoasă – dar cu o comoară neștirbită, păstrată și păzită asemenea unui prunc la patul căreia mama îi veghează somnul dulce.
Am găsit-o la serviciu – unul la care vine ca acasă: printre cărți, ii, portrete vii, pânze. Astfel, bibliotecara comunei Fărăoani, județul Bacău nu face prea mult timp până ajunge la bibliotecă, pentru că se simte ca acasă, acolo unde știe locul fiecărui obiect, la fel de bine ca locul fiecărei cărți, chiar pagini. Doamna Felicitas e o luptătoare pentru readucerea trecutului pe băncile prezentului, militând pentru deschiderea obloanelor și apropierea de identitatea de cândva a noastră, a românilor.
Cu un zâmbet urmat de altele, așezată în fața războiului de țesut, am înțeles: acesta este „biroul” dumneaei, unde țese amintiri, regizând un lung-metraj despre eternitate. Ne-a vorbit despre această unealtă de confecționare a minunelor ca despre un boț de aur: cât de splendid, cu câtă grijă și rafinament trecea suveica printre ițe, iar degetele-i comunicau rezultatul muncii minunate căreia i se dedă.
Moștenitoare a „tronului”, mama ei fiind regina acestuia, noua stăpână e chiar una cu vechime, de fapt, pentru că muncește cu zel ori de câte ori frenezia naturală o îndeamnă să se apuce de treabă. Am asistat la „nașterea” unui covor, țesut cu fir de ață și fir de dragoste auriu. Câte se pot culege din seninătatea acestei femei-muzeu!
N-am îndrăznit să întrerup momentul de beatitudine al unui suflet plin de pasiune care se deschide, aidoma mugurului în fața soarelui, spre a ne învălmăși în emoția motivelor tradiționale brodate pe ii de peste o sută de ani.
Doamna Farcaș este și ea o femeie purtătoare de ie – am înțeles că sufletul ei mereu îmbracă una, independent de ziua marcată cu roșu sau negru în calendar.
Dacă e să intrați în Biblioteca Comunală „Episcop Ioan Duma”, comuna Fărăoani, județul Bacău, atunci nu se poate fără a remarca dibăcia manuală a „stăpânei”, care a transformat casa cărții într-una a culturii eterne românești, cu rafturi pline doldora de literatură pentru fiecare, realizate de un dulgher iscusit – tatăl doamnei Farcaș. Micul muzeu e unul mare, începând chiar din antreu, acolo unde centimetru lipsit de importanță nu găsești. Ochiul pregătit pentru frumos surprinde momente ancestrale care vorbesc despre un neam drag lui Dumnezeu.
Costume populare, pânze naturale, covată de copt pâine, preșuri de altădată – în toate se păstrează doza de iubire și drag cu care s-au confecționat. Ai impresia că timpul le-a încrustat în piatră, și acum venim să ne vizităm sufletele păstrate în vraja trecutului.
Pentru că niciodată nu ar putea altfel, gazda noastră ne-a purtat cu plăcere pe una din ulițele satului care 
leagă casa cărții de casa lui Dumnezeu – speranța localnicilor, biserica. Construcția impresionantă ce tinde spre bolta cerului prin niște pereți statornici, inspirată dintr-un model din Toscana, este pentru creștini locul unde varsă lacrimi, ca să le șteargă.
Mai pe scurt, pe 28 octombrie 2015, am ieșit din tablou, ca să privim la noi – cei care am fost și să ne amintim ce trebuie să fim și ce vom mai fi în această viață.
De asemenea, am făcut cunoștință și cu vice-președintele Asociației „Agnesiana” – o doamnă plină de dăruire profesională, o doamnă-enciclopedie. Ghiciți cine e!
Maria Dicusar
Articole înrudite:
EduSoft participă la șezătorile de altă dată – ie cu parfum de veșnicie
Față în față cu îmblânzitorii cuvântului
Seara artiștilor la Centru de Cultură „George Apostu” din Bacău
Crepuscul al medievalului și auroră a contemporaneității – Cetatea Alba Carolina
Cititul pe garduri sau șansa de a te lăuda că ești prost
Astra – Asociația Transilvăneană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român
Theodor Aman – pictor şi gravor
„Când faci artă, te joci”
O bijuterie bucovineană – Mănăstirea Humorului
„Spectacolul Cărții” la centrul George Apostu
„Vreme trece, vreme vine” – 166 de ani de la nașterea lui Eminescu
Ioan Slavici – vocea satului ardelean
Conacul Manuc Bei: Monument trecut prin timp, istorie și apogeu!
Baladescul la Radu Stanca