Te-ai gândit vreodată care este menirea ta în această lume? Pentru cine ai fi dispus să te jertfești, dacă e chiar nevoie să faci acest lucru? Te-ai pus vreodată pe tine pe primul loc? Cine crezi că sunt cele mai importante persoane din viața ta?
Da, o să răspunzi fără să te gândești prea mult: familia, prietenii, oamenii care au așteptări de la tine.
Dar, totuși, cea mai importantă persoană din viața ta, pentru care trebuie să-ți rezervi mai mult timp, căreia e nevoie să-i acorzi mai multă atenție și s-o răsfeți, ești anume Tu.
Pe cei dragi trebuie să-i iubești necondiționat, dar nu e cazul să încerci să-i faci să creadă că toate-ți convin, că toate-ți merg bine și că ești fericit așa, dacă nu simți că ai libertatea deplină să faci anume ce-ți place ție.
De multe ori ne gândim prea puțin la noi și prea mult la alții, pentru că așa ni se pare corect să fie, să ignorăm nevoile noastre pentru a-i mulți pe cei din jur.
Totuși, adevărul e că atunci când încercăm să facem pe plac cuiva, ne așezăm dorințele undeva pe un raft și le lăsăm să aștepte acolo triste, zile în șir sau poate chiar ani.
Tot așteptând în zadar, dorințele noastre își pierd din vitalitate și se sting ușor, iar atunci când ne amintim și de ele, de cele mai multe ori găsim un raft gol și prăfuit, iar în suflet se așterne un întuneric imposibil de învins.
E frumos să acorzi o mână de ajutor oamenilor dragi inimii, să le oferi iubirea ta și să-ți răpești din timpul tău pentru ei, e însă o crimă să-ți lași dorințele tale să moară în singurătate, fără a le da măcar șansa să vadă lumina.
Poate că uneori e bine să spui, Nu! Unei prietene care dorește să te scoată în club, pe când sufletul tău îți cere să stai comod în fotoliul de lângă geam, privind stele și plimbându-ți ochii printre filele unui roman de dragoste.
Și nu e neapărat să îmbraci un zâmbet de om fericit într-o zi ploioasă, atunci când sufletul îți e răvășit, pentru că asta simți, nu trebuie să-ți maschezi emoții pentru a mulțumi din răsputeri pe cineva.
Mai important e să-ți acorzi timp pentru a-ți asculta inima, pentru a vedea de-i fericită cu viața pe care o duci, de-i place că n-o prea bagi în seamă, decât foarte rar. Să-ți întrebi corpul de nu e obosit de atâta alergat dintr-o parte în alta, de nu s-a săturat de rutina zilnică sau de nu-l doare spatele de greutatea grijilor cu care-l împovărezi zilnic.
Uneori e nevoie să te oprești și să-ți privești trecutul și prezentul, să-ți pui în balanță nevoiele tale și ale celor din jurul tău și să vezi care cântărește mai mult.
Dacă cumva balanța înclină în partea cealaltă, atunci ar fi bine să te retragi un pic din învălmășeala cotidiană, să sufli praful așezat pe dorințele tale și să începi să te gândești la ce-ți dorești cu adevărat.
Ține minte, viața constă din mai multe alegeri, încercând să mulțumești pe toată lumea, dorind să faci totul perfect, chiar dacă asta înseamnă să faci sacrificii enorme, nu vei face decât să trăiește viața altcuiva, să acționezi la impulsurile oamenilor din jurul tău și să le urmezi calea, fără a avea șansa să-ți croiești propriul drum.
Încetează să te învinovățești dacă n-ai reușit să faci lucrurile așa cum și-ar fi dorit oamenii din jurul tău, pentru că tu nu ești aici ca să mulțumești pe alții, ci să te mulțumești pe tine.
Cristina Morari
Articole înrudite:
Poveste despre speranță
De ce avem nevoie de noi începuturi
Maria si Cristina – participante la proiectul Write ‘n’ Like
Speranță, întoarce-te acasă!
Veșnicia stă în lucrurile făcute cu dragoste
Mireasă? O fericire dureroasă…
Mama, începutul tuturor începuturilor
Iubesc: și flori și ochi și buze (I)
Aș vrea să fiu acolo unde mi-i gândul
Mamă bună, mamă dragă
Tata – scutul meu de apărare
Buchetul clipelor frumoase
Singurătate sau iubire?
Ești femeie, ești frumoasă, ești desăvârșită!