Tradiții vechi și noi în perioada de dinaintea Crăciunului

CraciunImaginația poporului român s-a manifestat în întreaga splendoare încă din timpuri îndepărtate. Fiecare sărbătoare creștinească sau eveniment din timpul anului, au întărâtat imaginația colectivă, din gândirea comunității rurale, născându-se o paletă diversificată de tradiții ce însoțesc și astăzi sărbătorile calendaristice.

De departe momentul cu cele mai complexe și ancestrale obiceiuri este Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos sau Crăciunul. Cum veșnicia s-a născut la sat, iată o serie de obiceiuri care te îmbie în atmosfera de sărbătoare.

Cum pentru orice eveniment este necesar un interval de timp pentru pregătirile care se impun, românii vin în întâmpinare marelui Praznic Împărătesc cu o perioadă de purificare a trupului și a sufletului, ce durează 40 de zile. Timp în care ușile noastre sunt larg deschise pentru a putea intra cei trei bravi Moși, care an de an obișnuiesc să ne treacă pragul casei sau să se furișeze pe coșul șemineului.

An de an, pe 30 noiembrie este deschisă parada moșilor de iarnă de către Moș Andrei. Cunoscut ca fiind cel care alungă spiritele malefice și îmblânzitorul fiarelor, românii îl primesc așa cum se cuvine: cu tocul ușii condimentat cu usturoi pentru alungarea strigoilor și a farmecelor. Totodată, ustensilele ascuțite din bucătărie sunt legate cu o sfoară și ascunse ca nu cumva zorii zilei Sfântului Andrei să le surprindă. Aceeași soartă o au și pieptenii; folosiți în mângâierea cosițelor sunt și ei puși la loc sigur.

Ajunul sosirii lui Moș Andrei, este considerat un moment de veselie pentru junele ce își așteaptă prințul. Acestea coc pe jar o turtă de aluat foarte sărată și o împart în două. Jumătate este mâncată înainte de culcare, iar cealaltă jumătate așezată binișor sub pernă. Dacă măritișul va avea loc în scurtă perioadă, tânăra va visa un tânăr ce-i va aduce apă pentru a-și stinge setea. Dacă tânărul întârzie să apară atunci fetele mai au de așteptat.

Dacă Moș Andrei binecuvântează locuințele, alungând elementele malefice, la exact o săptămână, pe 6 decembrie, își face apariția Moș Nicolae. Cunoscut ca fiind cel care poartă după el o desagă plină de surprize, fiecare omuleț, indiferent de vârstă, îl așteaptă pe moș cu ciuboțelele lustruite și frumos aranjate, nu care cumva să-l supere și să-i lase în dar o nuielușă. Din mărinimia sa, Moș Nicolae lasă pe la fiecare casă  un cadou mult râvnit sau o binemeritată nuielușă, în cazul în care comportamentul omulețului a lăsat de dorit.

Perioada de întâmpinare a celui de-al treilea Moș (cel mai avut) este una de pomină. Pe data de 20 decembrie are loc Ignatul porcului. În concepția rurală, cine nu are un purceluș, așa, cam peste 120 de kg, este codașul satului. Acest obicei sângeros își are rădăcinile în practicile preistorice care au răzbătut de-a lungul timpului. Prinderea și înjunghierea porcului, jupuirea pielii pentru opinci, jumulirea părului pentru diferite ustensile gospodărești, pârlirea, ciopârțirea, toate aceste practici în ziua Ignatului erau considerate din moși strămoși un sacrificiu adus zeului care moare și renaște odată cu Anul nou, momentul reprezentând o perioadă de tranziție între vechi și nou. Legendele spun că grăsimea porcului era folosită atât pentru prepararea leacurilor tămăduitoare, cât și pentru săvârșirea farmecelor.

Ritualul sacrificării porcului reprezintă un moment fastuos de pregătire a bucatelor ce urmează așezate pe masă în prima zi a Crăciunului. Ritualul străvechi este păstrat cu sfințenie, gospodinele pregătind din purcelul proaspăt sacrificat rețete din moși strămoși: chișcă, tobă, răcituri, cârnați, sarmale, caltaboși etc. Dar să lăsăm puțin aceste bucate ce ne fac cu ochiul, și să ne îndreptăm privirea spre Ajunul sosirii Marelui Praznic Împărătesc.

Binecunoscutele colinde alcătuiesc un ciclu de douăsprezece zile, în care sunt aduse slave perioadei sfinte ce urmează să vină. Ciclul debutează cu momentul colindatului din Ajunul primei zile de Crăciun. În seara de 24 decembrie, copii umblă pe la locuințele vecinilor pentru a face pârtie sosirii Moșului. Cetele, în frunte cu un vătaf, intră în curțile gospodarilor, animând gospodăriile cu dansuri și cântece ce prevestesc marea Sărbătoare. Gazda îi servește cu bucate alese, nuci, colaci și mere pentru prosperitatea casei.

 

 

http://cristianului05.freewb.ro/
http://cristianului05.freewb.ro/

 

Colindele sunt transmise din cele mai vechi timpuri și reprezintă o adevărată bogăție spirituală a vieții sătești. Plugușorul reprezintă urarea tradițională prin care gospodăriile sunt binecuvântate cu strigături de prosperitate și de alungarea spiritelor rele. Pocnetele de bici, clinchetul de clopoței, plugul tras de boi, toate animă seara de Ajun.

În seara de Ajun, pe urmele colindătorilor se furișează mult așteptatul Moș Crăciun. Cu desaga plină de cadouri, acesta așteaptă ca Moș Ene să se strecoare pe la gene și somnul să cuprindă întreaga locuință. Cu binecunoscuta traiectorie pe hornul casei, acesta pătrunde în casele oamenilor, lăsând cadouri care mai de care mai minunate. 

Perioada dintre Crăciun și Anul Nou este binecuvântată de obiceiul Caprei. ,,Capra” însoțită de un alai de tineri deghizați în diverse personaje merge din casă în casă cu reprezentarea unui spectacol autentic, de la o regiune la alta.

 Alături de obiceiul Caprei, în unele zone se obișnuiește ritualul Ursului. Ursul este întruchipat de un flăcău, îmbrăcat în blana unui urs. Ursul este însoțit de muzicanți și de un întreg alai de personaje care, cutreierând satul ,purifică casele și fertilizează loturile agricole, pentru ca noul an să aducă belșug.

Prima zi a noului an este specifică sorcovitului. Copii satului merg pe la gospodari cu cu câte o nuielușă  înmugurită de copac, în jurul căreia se împletesc flori de hârtie colorată, aducând urări de bine pentru noul an ce tocmai s-a instalat. Sorcova este o baghetă magică ce aduce bunăstarea în locuințe, din acest motiv porțile trebuie să fie larg deschise. De la Crăciun până la Bobotează se obișnuiește să se meargă cu Steaua. Acest obicei străvechi amintește de steaua care a vestit celor trei magi nașterea lui Iisus.

Tradițiile păstrate de la strămoși cu obiceiurile noi intrate în cultura română fac din această perioadă un motiv de bucurie atât pentru copii cât și pentru cei mari.

Mihaela – Ștefania Puțeanu