Tezaurul din Fălticeni

muzeul
Muzeul de Arta „Ion Irimescu”

Un trecător abătut de-ar merge pe stradă, tot ar întoarce capul pășind în dreptul său. Încântă ochiul de la distanță un loc de cinste al orașului Fălticeni, avându-și temelia în istorie. I se distinge rangul de monument în relieful arhitecturii distinse, purtându-și cu solemnitate zidurile pe o stradă cu etern renume. În curtea sa se odihnește bustul „luceafărului românesc”, care veghează din veșnicie oaza de cultură ce se știe astăzi fi Muzeul de Artă „Ion Irimescu”. Clădirea învie prin înfățișarea ei amintirea secolului al XIX-lea, fiind un portret al spiritului neoromânesc. Însăși cărămida ce-i stă la bază poartă însemn boieresc, în anul 1846 devenind reședința vornicului Alecu Forăscu Botez. Îi sunt impregnate în ziduri file întregi de istorie, cunoscând de-a lungul veacului numai statute de seamă. A fost, pe rând, Palatul Administrativ al Județului Suceava, sediul Prefecturii Județului Baia, sediul Consiliului Popular Raional Fălticeni și sediul Casei Pionierilor, Radioficării și Casei de Cultură. Se numără astăzi decenii de când sub mantia prestigiului său e-adăpostită o de preț comoară. Spre a omagia munca de-o viață a unei minți luminate, Casa “Alecu Forăscu Botez” a devenit muzeu de artă, fiindu-i dată în stăpânire sculptorului Ion Irimescu.

statui
Sculpturi realizate de Ion Irimescu

Pătrundem astfel în universul minții unui om ce și-a răsfrânt gândurile într-o viață de creație. Din truda mâinilor sale, care au frământat aluatul ideilor, s-a născut un colț de tezaur în arta românească. Stă păzită de ziduri cu greutate opera unui singur artist, aducând în prim plan Fălticeniul cu a lui avuție culturală, ce se compune din cea mai mare colecție de autor care se găsește în țară.

Citește și  Dadaism or starting from a game
la steaua
„La Steaua” – M. Eminescu

Un calm etern domină încăperile largi, invitând ochiul să deguste frumusețea melodioasă a liniștii. Făpturi înmărmurite grăiesc povești imperceptibile. Sunt fărâme de suflet ale artistului care le-a trudit, din palma lui născându-se ființe mute, ce cutremură privirea cu undele tăcerii. Forme de plastilină, ghips, marmură, lemn, teracotă sau bronz, peste care s-a așternut suflarea creației, poartă în relieful lor atingerea harului divin, pus în mâna unui om ce și-a scurs gândurile în sculptură.

Adie viața în unduiri de materie moartă, închegându-se realitatea cu visul. Văd omul în orice chip și-n orice ipostază, emanând trăiri culminante. Se arată trupuri pline de femeie în nuduri descoperite de prejudecăți. Mama și pruncul, uniți în strânsoarea dragostei, picură dulceața existenței pure în statui ce închipuie maternitatea. E arta ce laudă omul, punându-l în centrul universului. Se disting chipuri scăldate în poezie, închinând slavă creatorilor. „La steaua” lui Eminescu e-o fată cu trup mlădios și părul roz, ținând pe brațe o strofă din care s-a născut. Chipuri de flăcăi și fete cu expresii inocente, plăsmuiri din universul muzicii, țăranca cu obrajii zvântați, fata cu ochi de sticlă… Himere din mitologie, portrete ale unor oameni mari, schițe și desene…

Trei sute de sculpturi se odihnesc în încăperile cetății artei. Două etaje gem de fructul unei vieți întregi de creație, desprins din inima celui ce a fost un părinte al culturii. Fărâme de suflet agățate de fiecare obiect viețuiesc în amintirea celor ce păstrează viu rodul unui asemenea talent. Sălășluiește în eternitate Ion Irimescu. Acela care a îmbogățit arta românească prin tezaurul lăsat în Fălticeni.

Citește și  Cetatea Neamț - o bogăție a Moldovei, dovadă a identității de neam

Gabriela Tăbăcaru