Cum aș putea să relatez în cuvinte sentimentele mele față de acest om care m-a făcut să-i devorez cărțile și mi-a indus un cocktail de stări de spirit? Ei bine, nu pot. Nu pot să spun cu ce poftă am râs când îi citeam cărțile sau ce sentiment de profundă compătimire m-a cuprins aflându-i trecutul întunecat. Dar era un tip mișto, miserupist, alcoolic, scriitor, artist, om al lumii, un fustangiu. De ce-mi place? Pentru că este tot ce am spus mai înainte. Pentru că s-ar putea să vi se pară vulgar, scârbos, ba chiar mincinos. Dar nu, Bukowski a fost un bărbat într-o lume unde bărbații sunt răi, iar femeile îți vor sufletul.
Bukowski este un artist al cuvintelor, al realității și fiecare povestioară pe care a scris-o vreodată te pregătește pentru ce este in lumea asta. Ce mi-a plăcut mie a fost franchețea din cuvintele lui, că nu a cenzurat nimic. Omul trebuie sa știe adevărul, chit ca acesta îți este dezvăluit într-o manieră mai directă. Nu avea nimic, nu voia nimic și trăia din nimic. Se îneca în alcool, se întâlnea cu diverse femei și era vizitat de demonii săi regulat. El este, fără dar și poate, autorul meu preferat, și voi încheia cu unul din citatele sale care te inspiră fără să vrei:
„Un intelectual spune un lucru simplu într-un fel complicat. Un artist spune un lucru complicat într-un fel simplu.”
Anca Condurachi
Articole înrudite:
„Suflete pereche” de Cecelia Ahern
„Convorbiri telefonice” de Roberto Bolano
Bridget Jones: „La limita rațiunii”
Duminica la teatru – Moara cu noroc
5 mai – marca evenimentelor istorice globale
Eu, tu şi câţiva kilometri
„Maria Stuart” („Queen of Scots”) – William North
„Dacă aș rămâne” de Gayle Forman
3 martie – Ziua Mondială a Scriitorilor
Mihail Sadoveanu – penița epicureistă a secolului XX
Muzeul Adam Mickiewicz – un paradis reconstituit cu fidelitate
Războiul are chip de copil
Un secol al memoriei. Literatură şi conştiinţă comunitară în epoca romantică
Călăuza – capodopera lui Andrei Tarkovski