„Solaris” – o capodoperă a cinematografiei mondiale

solarisUnul dinte cele mai apreciate filme ale lui Andrei Tarkovski este Solaris, o ecranizare după romanul omonim al polonezului Stanislav Lem. După o perioadă de 2 ani de zile, în care Tarkovski filmează scenele peliculei, premiera filmului va avea loc în mai 1972, la Festivalul de film de la Cannes. Aici i-a fost decernat Marele Premiu, iar la Londra filmul a fost clasat în topul celor mai bune pelicule ale anilor `70. Sub regia lui Andrei Tarkovski, filmul va ilustra cu fidelitate scenele romanului polonez. În aceeași manieră științifico–fantastică în care a fost scrisă opera lui Lem, pelicula reprezintă un amalgam de trăiri metafizice pe care le au cosmonauții de pe o stație  spațială, care orbitează în jurul planetei Solaris.

Acțiunea urmărește călătoria cosmonautului Kris Kelvin (V. Statsinskiy) pe planeta Solaris. Trimis să cerceteze anumite întâmplări misterioase pe care le-au sesizat cosmonauții, Kelvin va resimți el însuși fenomenele inexplicabile, apărute în urma iradiației cu raze nocive pentru structura genetică a ființelor vii. Cosmonauții sunt supuși unui proces psihic care conduce la nebunie. Amintirile și sentimentele de vinovăție din trecut sunt materializate în prezent, ele devenind un proces psihic obsedant. Kris Kelvin este urmărit de amintirea iubitei, care s-a sinucis cu mult timp în urmă. Metamorfozarea acestei amintiri într-o întruchipare reală îi va zdruncina psihicul, conturându-se o lume în care imaginarul devine real.

Dincolo de spațiul SF în care se petrece acțiunea, filmul prezintă accente puternic moralizatoare despre aspectele cu adevărat importante din viață. Drama ilustrează obsesiile subconștientului uman, aflate într-o continuă luptă cu raționamentul.Urmărind același fir nartiv al cărții lui Stanislav Lem, dar și efectele și structura filmului lui Tarkovski, Steven Soderbergh va ecraniza în 2002 un alt film cu același nume, Solaris.

Citește și  Cinematografia românească

Mihaela – Ștefania Puteanu