După zece ore, scaunul oricărui avion devine cel mai incomod loc și chiar dacă autorul cărții pe care o citești a câștigat oricâte premii Pulitzer, el tot devine insuportabil. Din fericire, pe geam se vede un răsărit superb, cum vezi doar în filmele cu personaje extraordinar de bogate, care pleacă în vacanțe exotice.
Ei bine, asta ești pe cale să faci și tu. Da, de pe scaunul tău de acasă. Stai puțin, nu am timp să îți explic, avionul aterizează pe o pistă atât de aproape de apă, încât te sperii. După câteva minute, însă, cobori. Și nu ai timp să analizezi toate informațiile pe care ți le transmit organele de simț.
Un aeroport cu arhitectura anilor ’50, echilibrul perfect între flori de toate culorile și plante verzi. Intri, o coadă scurtă la vamă. Temperatura: în jur de 30 de grade Celsius. Să porți blugi și o jachetă pare, deodată, sinucidere curată. Înainte să îți dai seama, ai trecut de vameșa creolă de o frumusețe rară, care ți-a urat „Vacanță plăcută!” cu un zâmbet imaculat, iar acum un tânăr la fel de încântător îți întinde un prosop fierbinte, îmbibat de un parfum dulce și răcoritor în același timp (tradiția locului). Nu mai trece mult timp și te trezești savurând un ice-tea condimentat conform rețetei locale, la umbra unui palmier.
Bine, am înțeles, vrei să știi unde ești: Seychelles. Un grup de câteva insule pierdute în Oceanul Indian, la nord de Madagascar. Istoria lor nu e foarte palpitantă: au fost descoperite în secolul XVIII de câțiva marinari englezi sau olandezi (depinde pe cine întrebi), care au considerat că localizarea lor este foarte folositoare marinarilor care călătoreau spre Africa de Sud. De-a lungul anilor, englezii și francezii s-au tot luptat pe ele, de aici influențele pregnante ale celor două limbi asupra limbii creole, care se vorbește în zonă.
Până aici, nimic diferit de multe alte destinații exotice. Ce face aceste insule atât de speciale? Flora. Da, știu, vei spune că există multe alte locuri cu vegetație și climă asemănătoare, însă insulele Seychelles se mândresc cu Coco de Mer, o specie de cocotier endemică. Printre altele, această plantă este un motiv pentru care guvernul din Seychelles nu încurajează turismul în zonă și evită să construiască, sau să autorizeze construcția de clădiri sau spații comerciale asemănătoare celor din Vest. Îmi cer scuze, doamnelor, dar dacă vă imaginați un paradis al cumpărăturilor, va trebui să va mulțumiți cu cele câteva magazine de suveniruri și cu alimentarele care îi deservesc pe locuitori.
Dar mi se pare că ți s-a terminat ceaiul. Exact la momentul potrivit, pentru că este timpul să te îmbarci pe mica șalupă care urmează să îți prezinte câteva dintre insulele nelocuite din apropiere. Primele două opriri sunt rezervații naturale: una pentru păsări (unde un ghid desculț va face involuntar o demonstrație perfectă a uniunii dintre om și natură), iar cealaltă, pentru broaște țestoase de uscat (unde ai ocazia să hrănești un animal gigantic, cu frunzele unui anumit copac, deoarece răsfățatele nu mănâncă orice). Iar, spre final, o baie revigorantă în ocean, în stil seychelléz: snorkeling în jurul unei insule unde își au domiciliul pești de toate formele și culorile. Azi ai noroc: pe lângă insulă înoată și o broască țestoasă acvatică.
După o zi atât de lungă, probabil ți s-a făcut foame. Este cazul să vizitezi unul dintre restaurantele de pe plaje, și să iei cina la lumina lumânării. În această seară meniul e simplu, și anume pește și fructe de mare de toate felurile, acompaniate de diverse fructe și legume mai mult sau mai puțin exotice (fiecare, după gust). Când termini, alătură-te petrecerii! Seychellezii au niște dansuri tradiționale care îți vor face sângele latin să curgă mai fierbinte prin vene. Chiar dacă nu știi să dansezi, ei sunt dispuși să te învețe.
Au timp, nu se grăbesc, viețile lor sunt cu mult mai relaxate decât ale vesticilor, ei nu cunosc și nu își doresc aglomerația și tumultul de care ne înconjurăm noi. Aici, timpul curge altfel, parcă și cerul e mai aproape, și stelele strălucesc mai puternic. Le admiri pe fereastra avionului, în timp ce decolează.
Ariadna Lungulescu
Articole înrudite:
Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa – un loc binecuvântat
Parcul Național Cozia – un potențial natural și antropic
Parcul Național Călimani
O briză răcoroasă sau un strop de căldură?
Paradisul Insulelelor Borromeo
Flora și fauna României
Nisipurile de aur – Am făcut-o și pe asta!
Fascinația planetei albastre – viața la temperaturi extreme
Cel mai mare lac din Europa Centrală – Lacul Balaton
Când fiordurile întâlnesc Mediterana – Golful Kotor
Cetatea Neamț – un puternic potențial turistic
Cum să cucerești o veveriță…
Parcul Național Semenic – Cheile Carașului
Parcurile Naționale și Naturale de pe teritoriul României – o diversitate peisagistică