Serghei Vasilievici Rahmaninov (n. 1 aprilie 1873, Novgorod, Rusia – d. 28 martie 1943, Beverly Hills, SUA) a fost un compozitor şi pianist rus legendar, care a emigrat după revoluţia comunistă din 1917, şi a devenit una dintre vedetele de concert cel mai bine plătite din timpul său, şi unul dintre cei mai influenţi pianişti ai secolului 20.
Serghei Rahmaninov s-a născut din părinţi aristocratici, aceştia deţinând mai multe moşii. Ambii părinţi ai lui Rahmaninov erau pianişti amatori, de la aceştia primind viitorul mare compozitor, primele lecţii, după care, la St. Petersburg, a luat lecţii de la Anna Ornatskaya timp de 3 ani înainte de prăbuşirea economică a părinţilor săi.
La vârstă de 12 ani Serghei Rahmaninov s-a mutat la Moscova, unde în urma studiilor cu Nikolai Zverev i s-a dezvoltat echilibrul muzical.
Rahmaninov a devenit un student valoros, terminându-şi studiul pianului cu un an mai devreme în anul 1891. Pentru a termina cursul de compoziţie cu Arensky într-un singur an, el a scris într-un act opera Aleko (bazat pe Ţiganii lui Puşkin), care a avut premiera la Teatrul Bolshoi în anul 1893, operă care a devenit foarte cunoscută.
Serghei Rahmaninov a primit Medalia Mare de Aur la Conservatorul din Moscova, fiind a treia persoană care a primit această onoare iar relaţia sa cu Zverev a început să se deterioreze după ce a decis să devină compozitor.
Lucrările conservatoare ale lui Rahmaninov cum ar fi Concertul de pian No. 1 şi Prelude în C minor- pentru pian solo au devenit, de asemenea, foarte cunoscute şi apreciate.
Rahmaninov a fost un compozitor activ până în martie 1897 când Simfonia lui No. 1, pusă în scenă sub Alexander Glazunov, a avut o premieră dezastruasă, aceasta fiind aspru criticată de criticii vremii, inclusiv de César Cui. Premiera Simfoniei nr. 1 l-a bântuit pe Serghei Rahmaninov şi compoziţia nu a mai fost pusă în scenă din nou până după moartea sa. Acest fiasco l-a aruncat Rahmaninov într-o depresie care l-a lăsat în imposibilitatea de a compune lucrări de mare amploare, timp de trei ani. El a lucrat în principal ca pianist de concert, dirijor, profesor. Rahmaninov a început să se recupereze cu ajutor specializat şi a început să lucreze la pian pentru Concertul nr 2 devenind din 1900 cel mai iubit concert în muzică occidentală.
Rahmaninov s-a bucurat de succes artistic şi financiar, după o perioadă de zece ani, înainte de agravarea Primului Război Mondial.
În anul 1902, s-a căsătorit cu verişoara sa Natalia Satin, cu acordul preoţilor din armata rusă. El a servit ca dirijor al Teatrului Bolshoi între anii 1904-1906, apoi îşi dedică timpul de compoziţie în Italia şi Germania.
Primul turneu de performanţă al lui Serghei Rahmaninov în Statele Unite a avut loc în anul 1909, pentru care a scris în mod specific Concertul pentru pian nr 3. Alte lucrări importante ale lui Serghei Rahmaninov din această perioadă sunt cincisprezece cântece (1906) pentru voce şi pian, Simfonia 2 (1908) şi Sonata pentru pian No. 1 (1908).
În decembrie 1917, regimul leninist a confiscat Ivanovka şi imobiliarele lui Rahmaninov de lângă Tambov. El s-a mutat cu soţia şi cele două fiice în Danemarca înainte de mutarea la New York din anul următor.
Serghei Rahmaninov a criticat în mod deschis guvernului sovietic în martie 1931 printr-o scrisoare către New York Times, după ce muzica sa fusese interzisă din sălile de performanţă din întreaga URSS.
Compoziţiile lui Rahmaninov sunt limitate ca număr, dar sonorităţile lor luxuriante şi grandoarea le-au făcut standarde de muzică clasică.
În anul 1943 Serghei Rahmaninov şi soţia să primesc cetăţenie americană însă marele compozitor nu apucă să se bucure de ea pentru că se stinge din viaţă în acelaşi an la vârsta de 70 de ani în urma unui cancer de piele.
Daniela Anei