Şerban C. Solacolu

Şerban C. Solacolu (n. 30 decembrie 1905, Bucureşti – d. 21 martie 1980, Bucureşti), fost chimist, profesor universitar doctor inginer şi membru corespondent al Academiei Române, s-a remarcat prin studiile teoretice pe care le-a realizat în domeniul chimiei silicaţilor cu aplicaţii în producţia materialelor refractare şi a cimenturilor speciale.

De asemenea, numele său capătă rezonanţă în proiectarea, construcţia şi punerea în funcţiune a noilor fabrici de ciment de la Medgidia şi Bicaz, a fabricilor de refractare Silica din Turda şi de refractare magnezitice din Dej.

Printre cele mai semnificative lucrări ale sale se înscriu: „Aplicarea diagramei Rankin în practica arderii cimentului”, „Întărirea hidraulică a cimentului şi problema apei pentru beton”, „Asupra unor cazuri de cimenturi alterate”, „Chimia fizică a silicaţilor tehnici”.

Universitatea „Politehnica” Bucureşti a realizat un film în care prezintă personalitatea profesorului Solacolu:

Articole înrudite:

Grace Murray Hopper – doamna amiral programator Charles Babbage – părintele calculatorului Luca Pacioli – părintele contabilității Ingineri și inventatori români Carl Friedrich Gauss – unul dintre cei mai mari oameni de știință germani Spiru Haret şi învăţământul ca remediu al carenţelor societăţii Academia Română Iorgu Iordan – fondator al institutului de filologie Cine este Nicolae Manolescu? Alexandru Graur Maria Manoliu-Manea – lingvista americană cu rădăcini românești Matei Marinescu – corifeu al ingineriei române Norbert Wiener – părintele ciberneticii Cum aș încălca legea educației dacă aș fi director de școală