Ruginoasa şi Miclăuşeni – pentru cei curioşi

De obicei, curioşii nu stau pe loc. Ei caută să se mişte, să descopere, să cerceteze, şi să se bucure de ceea ce văd. De obicei, curioşii trăiesc din plin, citesc şi călătoresc. Eu sunt un om curios. Nu pot să mă plimb întotdeauna în acelaşi parc, nu pot să-mi beau cafeaua la aceeaşi patiserie şi nici nu vreau să-mi cumpăr cărţi din aceeaşi librărie. Dar, nu în ultimul rând, nu mă simt în pielea mea dacă nu-mi planific o călătorie. Mică ori mare fie ea, dar să fie!

Weekend-ul acesta l-am dedicat împrejurimilor Iaşului. Am ajuns la două atracţii turistice la care n-aş fi ajuns niciodată dacă nu aş fi fost îndemnată s-o fac. Se preconiza ploaie şi o zi posomorâtă. Totuşi, până am ajuns la Ruginoasa, mi-am dat seama că ar fi trebuit să-mi iau şi ochelarii de soare, căci se înseninase complet. Vremea ţinea cu noi, din fericire.

Am fost plăcut surprinsă să văd Palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa. Este un palat construit în anul 1804 în stil neogotic, adică într-un stil care urma revalorificarea arhitecturii gotice medievale. Iniţial, a aparţinut familiei Sturdza. Acum, însă, este un muzeu memorial dedicat Domnului Unirii, deoarece în 1862 acesta a cumpărat la licitaţie palatul. Domnitorul a iniţiat renovarea integrală a palatului. Întrucât Alexandru Ioan Cuza nu a petrecut prea mult timp acolo, acesta a fost mobilat şi redecorat de către soţia sa, Elena Cuza. După cel de-al Doilea Război Mondial, palatul a fost distrus. Abia peste 20 de ani, între 1967 – 1978, s-a început reconstrucţia clădirii. Totuşi, tocmai în 1982 s-a inaugurat oficial Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”.

Să fiu sinceră, nu mă aşteptam să găsesc un astfel de muzeu într-o localitate atât de mică. Şi ce muzeu! A fost o privelişte frumoasă chiar din momentul în care am păşit pragul palatului. De asemenea, planul clădirii era structurat astfel, încât intrai dintr-o cameră în alta, reuşind să admiri mobilierul şi să savurezi gustul estetic cu care au fost amenajate încăperile. Pe mine cel mai mult m-au impresionat draperiile. De obicei, atrag atenţia la alte lucruri, acum, însă, nu puteam să-mi iau ochii de la draperii, căci în fiecare cameră erau diferite, asociindu-se stilului, mobilierului şi culorilor. Cred că au fost cele mai frumoase draperii pe care le-am văzut vreodată în vreun muzeu (şi chiar am vizitat multe muzee!).

Ei bine, dacă tot eram prin regiune, iar Castelul Sturdza de la Miclăuşeni se afla la doar 20 de minute de Ruginoasa, am ajuns şi acolo. Fiind, de asemenea, un palat cu o arhitectură în stil neogotic, dar conţinând şi elemente de baroc, a fost construit între anii 1880 – 1904 de către Gheorghe Sturdza şi soţia sa, Maria. Castelul are o istorie foarte interesantă şi, dacă reuşeşti să ajungi acolo, la sigur vei fi fascinat de aceasta. Deci, nu stric surpriza. Totuşi, o să dezvălui câteva secrete. În primul rând, parcul din jurul palatului este incredibil! O linişte atât de plăcută, încât, dac-aş fi putut, mi-aş fi ales o bancă pe care să mă aşez şi să nu mai plec de acolo niciodată. În al doilea rând, arhitectura exterioară este de o frumuseţe rară! Atâtea elemente, încât nu ştiam la ce să mă uit întâi. Îmi fugeau ochii de la o decoraţiune la alta, una mai complexă decât cealaltă. Şi, în al treilea rând, mănăstirea şi pacea care îi domina împrejurimile îmi calma sufletul într-un mod aproape ciudat. Cât de bine, totuşi, e să renunţ la zgomotul oraşului şi să mă adâncesc în armonia naturii, fie această escapadă doar de o zi.

Am realizat demult că o călătorie face cât zece cărţi citite, pentru că vezi cu ochii tăi, admiri ceea ce vrei tu să admiri şi îţi creezi amintirile proprii (dar asta deloc nu înseamnă că trebuie să dai la o parte lectura, totuşi!). Pregătiţi-vă nişte sandwich-uri, apă, cafea şi urcaţi-vă într-o maşină. Plecaţi, ca să vă întoarceţi mai bogaţi.

Mihaela Guțu