Petru Rares
Domn in Moldova (1527-1538; 1541-1546). Fiu natural al lui Stefan cel Mare. Pe plan intern, a desfasurat o politica de autoritate fata de marea boierime, sustinand dezvoltarea comertului, a aparatului de stat si intarind puterea militara a tarii. Sprijinindu-l pa Ioan Zapolya la tronul Ungariei, a invins la Feldioara (1529) partida lui Ferdinand I de Habsburg. Ajuns arbitrul situatiei din Transilvania si fiin inrudit cu Vlad Inecatul, domn in Tara Romaneasca, a realizat vremelnic unitatea frontului politic romanesc. Incercand, dupa 1530, sa solutioneze in favoarea Moldovei problema Pocutiei, si-a atras ostilitatea Poloniei. Opunandu-se imixtiunii turcilor in Transilvania, a incheiat cu Ferdinad un tratat de alianta (1535). Tradat de boieri si atacat din trei parti (in 1538), pregateste o strategie de aparare a tarii, reusind sa se inteleaga cu polonii si sa-i infranga pe tatari. Pierzand in fata turcilor ce inaintau sub conducerea lui Soliman Magnificul, este silit sa se refugieze la Ciceu si sa cedeze cetatile Tighina si Bugeac, Moldova fiind aservita Portii. In a doua domnie, a dus in secret o politica antiotomana, insa contextul i-a fost defavorabil. A fost un mare protector al culturii, din vremea sa datand frescele exterioare ale bisericilor de la Manastirea Humor, Manastirea Moldovita, Manastirea Voronet s.a., ca si cronica episcopului Macarie. Vezi si Baia, Bistrita, Probota, Putna, Rasca, Rodna, Efrim Huru, Harlau, Rares Ilias II, Musatini, Hotin, Arhitectura romaneasca!