Deasupra norilor – pe Mont Blanc

În fiecare an, îmi aleg o destinaţie de vacanţă. Anul acesta am vizitat în 13 zile Elveția, Bavaria, Lombardia.

Când vine vorba de pasiuni călătoriile sunt întotdeauna pe primul loc. Îmi place să călătoresc, să descopăr şi să explorez la maximum locurile pe care le vizitez, să cunosc oameni noi şi să testez preparatele locale. Odată cu venirea verii, gândul îmi zboară la vacanţă, la peisaje frumoase, la odihnă. Am ales peisajele montane cu crestele de munţi veşnic înzăpezite, lacurile alpine şi crevasele abrupte; dar nu de oriunde, ci din Alpii Francezi, staţiunea Chamonix din Franţa este locul ideal pentru a porni aventura prin Alpi.

Continuă să citești Deasupra norilor – pe Mont Blanc

Cândva…

17E noapte. Vântul rece de toamnă îmi retrezește amintiri de candva (3)undeva. De departe se aud zumzete, zumzete acoperite de albia valurilor ce trec peste noi. Privesc spre cer, e o noapte senină, stelele licăresc în tihnă, ba chiar mi se pare că se mișcă, în ritm, toate formând un cerc și se învârt și se rotesc ca într-un vârtej… jocul lor mă ademenește și mă las purtată de lumina lor departe, tot mai departe… mirosul de fân proaspăt uscat mă învăluie… un ghem de copil stă acoperit de o claie de fân și privește cerul… bunicul e în față, ghidează căruța spre casă, uitându-se din când în când în urmă, ca nu cumva să piardă ghemotocul din fân…. privesc cerul… e atâta liniște… fără griji, fără probleme mă las capturată de amintirile ce vin val după val. Continuă să citești Cândva…

Și iarăși iarnă-n calendar va fi…

 ,,Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă.

Și vibrează sub zăpezi,

Satele-adormite parcă…” (Nicolae Labiș)

fata, zapadaE sfârșit de noiembrie, sfârșit de doruri… Și e un nou început, de voie bună și de căldură în suflet. În curând, zâna iarnă ne va bate la ușă, iar primul ei semnal cum că e pe aproape a ajuns cu succes, pe meleagurile noastre: a nins. În curând, își va intra în drepturi și va aduce cu sine miros de sărbători și bucurie sfântă.

Și dacă tot a nins, e timpul să privim în suflet, să ne facem curățenie, să eliminăm tot ceea ce ne aduce nostalgie și să lăsăm în urmă tot ceea ce a plecat pentru totdeauna. E timpul să mai plângem ultima dată și apoi să lăsăm frumusețea iernii să ne pătrundă în sufletul curat și gata de sărbătoare.

În casă e forfotă, dar călduț și bine, iar afară se ține un dans ritmat, e un dans neobișnuit – dansul fulgilor de nea. Ei vin de departe, se rotesc prin văzduh, se învârt și ajung, într-un final, la ultima destinație: acasă, pe pământ, jos.

Continuă să citești Și iarăși iarnă-n calendar va fi…