Arhive vizita - Revista EduSoft

„Te pupă Jean!” …un Jean din altă ligă

Am înţeles că azi o să cunosc un tip deştept şi interesant (că deh, fără de calităţile astea nu ai cum să pretinzi a-mi mişca degetul pe tastatură ca să scriu despre tine), pentru care se merită să sacrific două ore de sedentarism „delicios” în favoarea unei invitaţii la cafea, ce se cheamă, pretenţios, interviu. Las la birou radiaţiile monitorului şi înfrunt avec courage lumina zilei, că mă cheamă datoria la o ţâră de socializare şi n-aş vrea să scap vreodată de aşa sarcină grea. Pe drum aflu că Jean acesta e super-cunoscut, le are tare cu istoria, şi se pricepe la evaluat oamenii! Perfect, nici n-am emoţii, mai ales că nu ne despart decât… vreo 60 de ani, cam aşa. Deci, mă întâlnesc, practic, cu o „bibliotecă”, căci la cei 88 de ani ai săi, domnul profesor Ioan Ciută e, vorba aia, doxă, frăţioare!

Continuă să citești „Te pupă Jean!” …un Jean din altă ligă

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un sanctuar al timpului

Fiecare dintre noi are un loc drag sufletului, unde poposește din când în când pentru a se refugia din monotonia cotidiană. Un astfel de loc, drag mie este orașul Roman. Nu puține au fost dățile când mi-am petrecut după-amiezile în parcul Municipiului Roman. Te poți relaxa în compania rățuștelor care înoată nestingherite pe lângă tine în timp ce tu încaleci pe o rățușcă ceva mai mare și faci turul Insulei Brâncuși. Numele este dat de existența a două copii ale sculpturilor lui Brâncuși: Masa Tăcerii și Coloana Fără Sfârșit.

Credeam că orașul se rezumă doar la existența acestui parc, însă în spatele volburei citadine se ascunde o mare de sacralitate pe care o poți afla luând la pas urbia Romanului. Interesată de a cunoaște latura sacră a orașului, echipa EduSoft a încercat să cuprindă punctele cele mai importante ale orașului. Astfel, prin bunăvoința domnului profesor Ion Țuțuianu, am pătruns în spațiul sacru al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. O ferestră îndreptată spre Dumnezeu, dar în același timp și spre trecut. Continuă să citești Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, un sanctuar al timpului

Cetatea de Scaun a Sucevei – o bijuterie culturală în nordul Moldovei

Trecutul poporului român reprezintă un adevărat tezaur spiritual pe care ar trebui să-l valorificăm și să nu-l lăsăm pieirii în negura timpurilor. Legende, cântece, portul popular, lăcașuri de cult, cetăți, muzee, toate păstrează peisajul pitoresc al vremurilor de demult.

Undeva în Nordul Moldovei, în regiunea Bucovinei este situată Suceava. Cum e bine cunoscut faptul că Suceava se numără printre cele mai vechi așezăminte din România, mii de turiști poposesc anual pe meleagurile sucevene. Aici, în creierul țării, veghează falnica Cetate de Scaun a Sucevei. Cetatea medievală este atestată documentar pentru prima dată în anul 1388, susținându-se că domnitorul Petru I a fost cel care a ridicat zidurile cetății. De-a lungul timpului, mari domnitori au contribuit la consolidarea și menținerea ei, întrucât cetatea este așezată strategic, într-un loc în care toată panorama Sucevei poate fi văzută. Continuă să citești Cetatea de Scaun a Sucevei – o bijuterie culturală în nordul Moldovei

Trecutul – o parte din noi

,,Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem, ci prin morţii pe care fiecare îi plângem.” (Varujan Vosganian)

Ce-am fi noi dacă nu ar fi părinții noștri? Ce ar fi părinții noștri, dacă nu ar fi fost bunicii noștri? Ce am fi fost noi, dacă nu ar fi fost strămoșii noștri? Poate am fi fost un infinit de particule fără un început, fără un sfârșit. Poate am fi fost o altă persoană, de altă origine, cu o altă entitate sau simplu, poate nu am fi fost. Istoriei îi datorăm existența noastră, faptul că ne trezim, privim cerul, stelele, tot ce ne înconjoară, faptul că avem suflu. Pentru fiecare dintre noi există hărăzită o filă în marea istorie a lumii, însă de noi depinde dacă ne transformăm existența într-un condei și o umplem cu cerneala faptelor noastre, sau o lăsăm albă, imaculată, neavând trecut nici măcar numele pe ea. Continuă să citești Trecutul – o parte din noi

Prăjești – o conservare a tradițiilor locale

Fiecare dintre noi, indiferent de castitatea sufletului pe care îl avem, detestăm din toată inima un anumit aspect al vieții. Personal, dispețuiesc rutina în care ne complacem fiecare dintre noi. Detest activitățile monotone pe care societetea ne ,,obligă” să le desfășurăm zi de zi.

Într-o astfel de stare eram zilele trecute, când, în timp ce ochii îmi erau pieriți în pixelii monitorului, monotonia mi-a fost alungată de un apel telefonic care mă anunța că în doar 10 minute voi merge împreună cu prietena mea, Elena, într-o vizită în comuna Prăjești. Gândul că voi părăsi cei patru pereți în care mă izolasem îmi sălta inima de fericire, iar la auzul că voi ajunge pe meleagurile Tutovei nu-mi mai puteam ține locului fericirea și entuziasmul. Continuă să citești Prăjești – o conservare a tradițiilor locale

Diamantul timpului – Castelul Peleș

Viitorul este ca un șir de explozii neprevăzute. Profită! Trăiește ca și cum ai cânta la pian: zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni. Trăiește intens fiecare clipă, dar nu lăsa pe mâine, poate fi prea târziu. Ocazia apare o data și gata. Așa că prind și eu norocul de picior și plec. Castelul Peleș mă așteaptă cu porțile deschise. Hai că plouă, vino mai repede!

Suntem în țara noastră dragă. Da, dragă. Mulți o blamează, dar ea ne deschide porți abisale către lumi rupte din soare. Castelul mustește de istorie. Te ia amețeala și te pierzi într-un vârtej printre fâșii de trecut.

castelul_peles 2 — Castelul Peleș, Sinaia, România

Continuă să citești Diamantul timpului – Castelul Peleș

Traseul celor Trei Fortificații, un drum al întoarcerii în timp

[timed-content-client show=”00:03:500″]

[/timed-content-client]

România, un loc contestat și admirat, o țară despre care astăzi părerile sunt împărțite, unele nu chiar apreciabile la adresa ei; o țară etichetată adesea în mod eronat. România, o patrie măcinată de războaie, de foamete, de boală, care, asemenea păsării Phoenix, a renăscut mereu din propria ruină. Am rezistat ani de-a rândul asupririlor, traiului anevoios și cu toate astea, am reușit sa ne facem remarcați în lumea sportului, a teatrului, a științei, a culturii.

România, covata din care s-au înălțat oameni de vază ai lumii, încântă totodată și prin mirajul pitoresc, care, cu modestie, așteaptă să fie străbătut atât de proprii cetățeni, cât și de celelalte neamuri. Este o țară, care păstrează, încă, trecutul și îl relevă celor care vor să îl cunoască.

Bineînțele, că echipa Edusoft se încăpățâneză să cunoscă România și, în același timp să o facă cunoscută și celorlalți. Ei, și cum am fi putut noi omite orașul care a fost cândva capitala țărilor române- Alba Iulia? Continuă să citești Traseul celor Trei Fortificații, un drum al întoarcerii în timp

Castelul Sturdza din Miclăușeni – un castel de poveste

Se aude că pentru a avea o ținută impecabilă oamenii anilor 1900 ajungeau la gesturi extreme. Femeile își strângeau corsetele până li se tăia pofta de mâncare sau se udau pentru a putea intra în rochii foarte strâmte și ajungeau să se îmbolnăvească. Bărbații? Bărbații aveau gulere atât de strânse încât se sufocau.

Nu mai este atât de tragic în prezent, dar atmosfera primilor ani ai secolului XX este încă păstrată. M-am putut bucura de ea în ambianța oferită de Castelul Sturdza de la Miclăușeni (comuna Butea, județul Iași), pe datele de 5-6 septembrie, la cea de-a doua ediție a evenimentului „Călătorie la 1900”. Eleganță și stil, domnițe firave și domni de caracter înnobilează locul. La intrare, am primit eu alături de Gabriela Tăbăcaru, Bogdan Pătruț (EduSoft) și Răzvan Bibire (ziarul Deșteptarea de Bacău), bilete de pătrundere în istorie. Trecând podul ce ducea la Castel, am făcut o incursiune în trecut și am ajuns în Belle Epoque. Dar nu avem costume! Oare putem intra? Am respirat ușurați când ni s-a dat acordul. Om fi speciali!

Continuă să citești Castelul Sturdza din Miclăușeni – un castel de poveste