Vernisajul expoziției organizate de Gheorghe Zărnescu cu un colaj de Dany Madlen-Zărnescu din 23 aprilie 2018, de la Galeria „Nouă” din Bacău, configurează un univers plastic de certă profunzime reflexivă și prospețime.
Expoziția se adresează oamenilor care au nevoie să li se vorbească despre ce e mai ascuns și nemărturisit în ei: idei, forme vizuale complexe, astfel încât orice privitor găsește puncte de reper la care să se poată raporta.
Eu am învățat să nu renunț la artă, să continuu să o explorez și să o savurez. Am învățat-o și pe ea să mă hrănească, să-mi asigure existența cu toate cele necesare și să mă și alinte, din când în când, ca să mă simt iubită.
Deja de câțiva ani încoace caut cu îndârjire oameni care să mă inspire și să-mi mențină vie speranța că arta nu a murit. Că mai există artiști care-și caută muza, care abia așteaptă se termine o lucrare și să o înceapă pe cealaltă. Și nu-mi ajunge doar unul. Vreau să cunosc mulți astfel de artiști, să mă conving că există o rețea ascunsă-n lumea asta de care știu doar ei. Și comunică între dânșii, telepatic, precum delfinii. Că există o conexiune. Și tare vreau să pătrund în rețeaua asta și să fac parte din ea.
Ieri am cunoscut un astfel de om dintr-o astfel de rețea: Gheorghe Zărnescu, sculptor, dar și pictor. Este absolvent al Universității Naționale de Arte din București, în prezent activând la Bacău, ca artist plastic, dar și profesor la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din urbea lui Bacovia. Artistul consideră că ar fi mult prea trist dacă s-ar limita doar la sculptură, de aceea se orientează și spre pictură și artă fotografică. Dacă există potențial, nu trebuie inhibat, ci stimulat și crescut.
Pe data de 16 decembrie 2015 a avut loc, în incinta Complexului Muzeal ,,Iulian Antonesc”, un vernisaj care a încheiat frumos seria de evenimente găzduite de acest muzeu în anul 2015. La vernisajul „Scrieri și semne” au participat oameni de cultură, jurnaliști dar și reprezentanți ai muzeului.
Evenimentul, desfășurat în cadrul Secției de Enografie, a fost concentrat în două direcții, care în esență converg spre același aspect: omul de odinioară.
În prima parte a fost prezentată editarea unui calendar pentru anul 2016. Un calendar puțin mai mult diferit față de cele pe care le cunoaștem. Tipăritura, ce are ca drept temă, nunta sătească, cuprinde răspunsurile învățătorilor din localitățile Nadisa, Brusturoasa și Dofteana la chestionarul lui Hașdeu. Obiceiurile nunții, dar și anumite drepturi și obligații ale bărbaților și femeilor datează din anul 1882.
În aer să umble culorile ca oamenii pe stradă, dar nu grăbite, ci agale, reușind să se așeze pe pânză, să-mbibe pânza până una devine cealaltă…Să cânte artistul și să plângă în fața lui – ceea ce așază pe hârtie sau pânză e chiar ființa lui, metamorfozată, care-și desface corola și prinde viață printre atâtea stări amorfe. Vopseaua e substanță, omul e figură, sufletul e geniu. Când toate acestea se-ntâmplă a-și da întâlnire sub roză, secretele artistului laudă mâna celui ce le toarnă apă la rădăcină, apoi sărută fruntea stinsă deasupra pânzei…secretul e chiar ceea ce vedem când privim un tablou și stări netrăite trezesc.
S-au adunat peste 30 de artiști, provocați de tematica vernisajului oglindită în propria-i lor personalitate, Autoportretul fiind chibritul care a aprins în ei flacăra, ca să-și lumineze chipurile și sufletele, criptarea imaginii ce se desprinse de pe fețele și sufletele acestora a curs pe pânză, iar ce a ieșit ați admirat și contemplat, dacă ați fost printre noi în data de 6 aprilie, 2016, ora 17:00, miercuri, mai exact, la Galeriile Karo, în Bacăul nostru cultural.
Galeristei Carmen Țînteanu și pictorului Mihai Sârbulescu le-a reușit performanța și chiar miracolul de a dubla oamenii dedați frumosului. Astfel, miercuri s-a putut vedea în sala Galeriilor de două ori mai mulți artiști: o parte priveau la noi, iar noi priveam la ei. Eram tablouri toți și nu se știe care pe care a creat…dacă e să pornim de la definiția autoportristicii amintită de Carmen Țînteanu: „Autoportristica este Gioconda față de Leonardo”.
Ilie Boca
Printre artiști au fost: Mircea Roman, Horia Bernea, Ilie Boca, Ioan Burlacu, Dragoș Burlacu, Mihai Chiuaru, Cristina Ciobanu, Vasile Crăiță-Mândră, Marius Crăiță-Mândră, Cristian Dițoiu, Nicu Enea, Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Dan Hatmanu, Mihai Horea, Geanina Iustina Ivu, Matei Lăzărescu, Dumitru Macovei, Diana Manole, Ovidiu Marciuc, Georgian Mazerschi, Gheorghe Zărnescu, Ion Mihalache, Vasile Mureșan Murivale, Horea Paștina, Ana Petrovici-Popescu, Ștefan Pristavu, Sorin Purcaru, Dionis Pușcuță, Andrei Rosetti, Mihai Sârbulescu, Silvia Tiperciuc, Bogdan Vlăduță, Florentina Voichi.
Gheorghe Zărnescu
Comisarul de expoziție Mihai Sârbulescu a spus foarte liric, prin poezia recitată despre persoane, dar și prin cuvintele frumoase care au urmat: „Dacă te uiți mult într-un abis, și abisul începe să se uite la tine.” Desigur, autoportretul e o temă amplă, întrucât artiștii sunt puși în fața lor și nu au dreptul la greșeală, „or pictura se face singură, ea îți spune ce trebuie să faci”, a mai adăugat artistul.
E aproape de neconceput o zi în acest oraș micuț, istoric comercial, fără a-ți înmuia inima măcar o dată pe lună în profunzimile artei. Cu astfel de ocazii, inimile amatorilor au doar o cameră: sala galeriei. Și toate se întâmplă acolo!
În după-amiaza zilei de 25 martie, care nu pretindea a fi prea prietenoasă, cu cerul cam mohorât și cu soarele aproape stins, m-am pomenit într-un adevărat paradis de culoare, cu forme fel de fel și linii care mai de care mai năstrușnice. Simțeam nevoia de culoarea, dar, nu m-am gândit nicidecum că ușile Galeriilor „Alfa” o să-mi deschidă drumul spre o adevărată oază de culoare.
M-am trezit pur și simplu copleșită de culori fierbinți ca zilele toride de vară, dar și mângâiată subtil de nuanțe calde, plăpânde, vestitoare ale primăverii.
Pășind mai adânc în acest basm străvechi, scăldat în patimi, doruri și iubiri, am descoperit-o pe cea care a dat viață acestui paradis colorat, doamna Carmen Poenaru. O apariție la fel de dinamică și plină de culoare precum lucrările înmănunchiate în albumul intitulat, „Rezonanța culorii”.
Am pătruns tiptil în laboratorul de alchimie al sufletului artistei, acolo unde a adunat ani de-a rândul emoții fel de fel, stări, imagini, reflexii, pe care le-a distilat cu grijă, le-a prelucrat și șlefuit cu mare atenție, ca să le pună în evidență esența pură.
Pe data de 16 decembrie 2015 a avut loc, în incinta 
