Pictorul care a creat bustul lui Mihai Eminescu și monumentul dedicat „Domniței Bălașa”

Ion Georgescu s-a născut în 1856 la București și a fost un sculptor, pictor și acuarelist român. A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști.

A fost și profesor la Școala de arte frumoase din București, unde i-a avut ca elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo. În lucrările lui Georgescu se regăsește puternica sa formație clasică. Aceasta se observă din primele sale lucrări: „Izvorul” (1879), „Aruncătorul de lance” (1882, turnat în bronz, posibil cea mai importantă lucrare a sa).

Monumentul dedicat Generalului Alexandru Cernat, dezvelit în București în anul 1894 FOTO ro.wikipedia.org

”Izvorul”, o sculptură modelată din ghips patinat, a fost achiziționată de Pinacoteca Statului din București și lucrarea originală, semnată și datată lateral stânga pe plintă Georgesco 1879, a intrat în 1949 la Galeria Națională. Din dorința de a proteja sculptura realizată dintr-un material fragil, în 1961 muzeul a turnat după original o copie în bronz, la Combinatul Fondului Plastic din București.

Autorul portretelor lui Alexandru Odobescu și Dimitrie Bolintineanu

Viziunea sa realistă apare mai ales în seria de portrete dedicate unor personalități din cultura română: Alexandru Odobescu (1881), Mihail Pascaly (1882), Dimitrie Bolintineanu (1883), Bustul Iulia Hasdeu (1889), pe al cărei soclu dăltuiește cuvintele: ”Mai șezi puțin…”., Vasile Alecsandri (1890) și Mihai Eminescu (1890).

Bustul lui Mihai Eminescu, turnat în bronz la Paris, de către Martin, a fost dezvelit la 11 septembrie 1890, în fața Școlii Primare de Băieți „Marchian” din Botoșani. În perioada interbelică bustul lui Mihai Eminescu a fost mutat în Parcul ,,Vârnav” (actualmente Parcul „Mihai Eminescu”).

Simțul monumentalității se regăsește în statui precum „Gheorghe Lazăr” (1886) sau „Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași” (1887). A executat de asemenea statuile alegorice „Agricultura” și „Justiția”, care împodobesc fațada Băncii Naționale. Ion Georgescu s-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de remarcabile acuarele.

Creatorul busturilor lui Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu și C.A. Rosetti

A mai realizat busturile lui Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, monumente precum cel dedicat „Domniței Bălașa” (1883), creații precum „Răpirea Proserpinei”, „Endymion”. Ion Georgescu a creat mulajul basoreliefului aflat pe piatra tombală a lui Mihai Eminescu, din Cimitirul Bellu din București.

„Întristarea“ – Monumentul funerar al domniţei Bălaşa din Biserica Domnița Bălașa (1884) FOTO ro.wikipedia.org

Schițele originale ale monumentului i-au fost puse la dispoziție de André Lecomte du Noüy, care fusese desemnat inițial să edifice acest monument. Basorelieful reproduce chipul lui Eminescu, așa cum a fost inclus în tabloul ”Junimii”, iar mai târziu în primele ediții Maiorescu, de la editura Soccec.

Mihai Tican Rumano a recuperat mai târziu mulajul din ghips, după care s-a turnat basorelieful de la Bellu, piesa aflându-se expusă la Muzeul de Artă Pastică din Câmpulung–Muscel. Monumentul funerar al generalului Alexandru Cernat înmormântat în Cimitirul Bellu, din București, este altă lucrare a lui Ion Georgescu.

Ștefan Domnițeanu

Dramaturgi ai literaturii universale şi româneşti

Ibsen Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 – d. 23 mai 1906) este catalogat ca cel mai important autor în literatura norvegiană și unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii universale. Abordarea sa inedită în dramaturgie va deveni un punct de referință  în literatura mondială. Situația financiară a familiei s-a înrăutățit după nașterea lui Ibsen, iar depresia care i-a cuprins pe cei doi părinți îl va determina pe Ibsen să se avânte în forfota vieții la vârsta de 15 ani. Devine ucenicul unui farmacist și începe să scrie scurte povestiri. În 1849 publică prima sa operă, drama Catilina, a cărei versificație a fost influențată de stilul shakespearian. Citește mai mult aici…

Continuă să citești Dramaturgi ai literaturii universale şi româneşti

Muzeul Național al Unirii o machetă a trecutului

IMG_0523Încă sub efectul vizitei recente la Muzeul Popa din Târpești, mă grăbesc să pătrund în incinta Muzeului Național al Unirii. Situat de o parte și de alta a străzii Mihai Viteazu, muzeul este își are sediul în două monumente istorice. În clădirea Babilon regăsești Muzeul Unirii, iar față în față, poți zări Sala Unirii. Interesantă este politica Muzeului Național. Intrarea în Sala Unirii este liberă, iar dacă plătești taxa de fotografii, aceeași chitanță poți să o folosești și în vizita ta în incinta clădirii Babilon.

Odată ce pășești pragul muzeului ești învăluit de o atmosferă aparte. Întreaga colecție de exponate și arhitectura romantică, fac din instituție un loc din care, parcă nu ai vrea să te mai desprinzi. Continuă să citești Muzeul Național al Unirii o machetă a trecutului

„Hora Unirii” de Vasile Alecsandri

Hora Unirii este o poezie de Vasile Alecsandri. Titlul original a fost Hora Unirei, iar poezia a fost publicată pentru prima dată în 1856 în revista lui Mihail Kogălniceanu, numită Steaua Dunării. Pe muzica lui Alexandru Flechtenmacher, melodia se cântă mereu pe data de 24 ianuarie, pentru a sărbători momentul Unirii Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

„Hora Unirii la Craiova” - Theodor Aman
„Hora Unirii la Craiova” – Theodor Aman

Hora Unirii

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Continuă să citești „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri

Ciprian Poumbescu – patriotism pe vibrații muzicale

http://muzeulmuresenilor.ro/mureseni_ro/ciprian%20porumbescu.html
http://muzeulmuresenilor.ro/mureseni_ro

Ciprian Porumbescu (Ciprian Golembiovski – n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Bucovina – d. 6 iunie 1883, Stupca, Suceava) se numără printre cei mai cunoscuți compozitori români.

Primele studii în domeniul muzicii le-a urmat la școlile din Suceava și Cernăuți, ulterior continuându-le la Viena, alături de Anton Bruckner și Franz Krenn. La Viena dirijează corul România Jună și va compune Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români, printre care se numără Cântecul gintei latine, Cântecul tricolorului, Imnul unirii – Pe-al nostru steag.

Fiindu-i insuflată încă din copilărie dragostea față de divinitate (tatăl său, Iraclie Porumbescu era slujitor al Domnului) a urmat timp de patru ani, între 1873 – 1877, studiile în teologie la Cernăuți, perioadă în care a fost liderul societății studențești Arboroasa. În 1871 uimește marii intelectuali ai vremii cu un cântec de vioară, cu ocazia aniversării a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna. Eveniment la cae au participat Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol. Continuă să citești Ciprian Poumbescu – patriotism pe vibrații muzicale

Vasile Alecsandri – bardul de la Mirceşti

Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri (1821-1890) s-a născut la Bacău, în Moldova, și a locuit la Mircești, în județul Iași. Alecsandri a fost un prolific scriitor român, dar și academician și om politic cu multe responsabilități. Participant la Revoluția din 1848, Alecsandri a fost un promotor al luptei pentru Unirea Principatelor Române și un sprijinitor al Războiului de Independenţă. Ca om politic, Vasile Alecsandri a îndeplinit numeroase misiuni diplomatice. A fost ministru de externe al Moldovei (nov. 1858 – oct. 1859) și cel dintâi ministru de externe al Principatelor Unite (oct. 1859 – mai 1860). Împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi, Alecsandri a fost director al Teatrului Național din Iași (1840-1842), care astăzi îi poartă numele. A condus revista România Literară (1855) și a contribuit la fondarea și la dezvoltarea a numeroase specii literare, publicând prima mare culegere de poezii populare românești, Poezii populare. Balade (cântece batrânești) adunate și îndreptate de …, 2 vol., 1852.

Continuă să citești Vasile Alecsandri – bardul de la Mirceşti