Garmisch-Partenkirchen – Una dintre cele mai frumoase locații din Germania

Poate că toți avem pe listă Germania ca o destinație de vis. Avem și de ce. Șosele impecabile, străzi curate și o atmosferă organizată și plăcută. Asta am crezut și eu înainte să vizitez. Desigur, eram atrasă de orașele mari, de cele cunoscute poate de toată lumea. Am vizitat câteva dintre aceste orașe dar sinceră să fiu, locul cel mai frumos și care m-a impresionat cel mai mult a fost acest mic sătuc pe nume Garmisch-Partenkirchen. Se învecinează cu Austria și lângă putem găsi cel mai înalt munte al Germaniei- Zugspitze. De asemenea, e locul unde s-au organizat jocurile olimpice de iarnă în anul 1936. Încă de când am pășit în acest sătuc (care semăna mai mult cu un oraș, mai ales că era plin de turiști din toate colțurile lumii) am avut impresia că mă aflu în altă lume. Casele pictate, muntele care parcă se prăbușea peste sat, aerul extrem de curat și atmosfera magică mi-au tăiat răsuflarea. Mereu am avut impresia că în România sunt unele dintre cele mai frumoase peisaje, dar ajungând în Garmisch, mi-am schimbat puțin părerea.

 Castelul Neuschwanstein

Prima destinație a fost castelul Neuschwanstein. Castelul a fost construit de Ludwig al II-lea al Bavariei. El a plătit construirea castelului din propriile fonduri. Arhitectura se încadrează în stilul romantic. Se spune că regele și-a dorit un castel inspirat din basme și astfel deși castelul tatălui său urma un alt stil, Ludwig și-a dorit ceva diferit. Castelul este amplasat pe un munte iar peisajul e cu adevărat rupt dintr-o poveste. De la castel am urcat undeva și mai sus pe munte pentru a obține o altă vedere a castelului. Cascadele care erau la tot pasul, aerul curat și înălțimile amețitoare ne-au copleșit. Spre vârful muntelui erau tot felul de restaurante unde turiștii puteau gusta din bucătăria bavariană. Am mâncat acolo niște gogoși specifice absolut delicioase. Pentru cei puțin mai îndrăzneți,  exista și posibilitatea de a merge cu telecabina prin munți.

Partnachklamm

 

Un alt loc pe care cu siguranță nu veți vrea să îl ratați dacă vă aflați prin zonă e Partnachklamm. Acolo se află una dintre cele mai frumoase cascade. Am mers pur și simplu prin munți, există anumite tunele care indică traseul iar apa curge necontenit de undeva de sus. Desigur, după ce am făcut acest traseu ne-am urcat și pe munte, iar pentru amatorii de senzații tari și de expediții, locul este pur și simplu ideal. Muntele e superb, peisajul e verde, aerul e curat și la tot pasul veți vedea multe flori și multe animale pașnice, văcuțe care pasc ori păsări de tot felul. Deși poate e puțin obositor, totul se merită. La un moment dat, mergând prin munte am văzut un loc unde oamenii așezau pietrele una peste alta. Deși la început nu știam ce înseamnă ori de ce fac asta mai târziu am aflat că acest lucru reprezintă echilibrul, stabilitatea și pacea în viață. După cum și Albert Einstein spunea: „Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți menține echilibrul trebuie să continui să mergi inainte.” În acel loc pot să spun cu adevărat că m-am reîncărcat deoarece muntele aduce o pace specifică omului.

Concluzii

Vă recomand din toată inima să vizitați Germania, zona Bavariei și mai ales acest sătuc: Garmisch-Partenkirchen. Peisajele care îți taie răsuflarea și ospitalitatea oamenilor vă vor face să vreți să vă reîntoarceți oricând!

Ecaterina Filimon

 

 

Cetatea Râşnov

cetatea_rasnovJudeţul Braşov se mândreşte în sudul oraşului Râşnov cu vechea Cetate Ţărănească, parte a sistemului transilvănean de apărare, constructorii având ca ocupaţie principală îndeletnicirile agricole. De altfel, este unul dintre cele mai bine conservate asambluri fortificate din această zonă.

Cetatea Râşnov, având o poziţie strategică, avea rolul de a controla accesul în Transilvania dinspre Valea cu acelaşi nume. Râşnovul a suferit, mai ales în secolul al XIII-lea, o grea încercare în urma invaziei tătarilor, momentul în care ţara Bârsei a fost pustiită. Prin urmare, localnicii au decis să ridice pe dealul calcaros al oraşului o cetate de refugiu şi apărare, fiind singura modalitate de supravieţuire a oamenilor de pe aceste meleaguri supuse loviturilor istoriei.

Poziţionată pe un deal stâncos, cetatea este împrejmuită de păduri, lăsând o cale de acces doar în partea de est. Prima atestare documentară despre această cetăţuie fortificată datează din anul 1335, când, din cauza unei năvaliri a tătarilor în Ţara Bârsei, ţinutul este pustiit, cu excepţia acestei cetăţi, ale cărei ziduri, intens fortificate, au rezistat atacurilor duşmane.

Continuă să citești Cetatea Râşnov

Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău te cheamă în vizită

România are multe atracții turistice care te ademenesc și te provoacă să pornești la drum. Uneori nu știi ce să alegi, unde să ajungi și ce să faci, pentru că lista e atât de mare, încât n-are ajunge o vară ca să o parcurgi. Dar vara asta mergem sigur la Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău. De ce? Pentru că acolo o să învățăm ce înseamnă etnografie și istorie și, mai mult decât atât, o să învățăm să o valorificăm și înțelegem.

Muzeul Viei și Vinului este un muzeu din Hârlău, a cărui activitate este coordonată de Muzeul Etnografic din Iași și este singurul muzeu viticol din Moldova. Acesta cuprinde zece săli. Să le parcurgem treptat, dar fără prea multe detalii, căci vom „anula” surpriza pe care vizitatorul ar trebui să o aibă la prima vedere!

Primele trei săli reprezintă legătura dintre vin și evenimentele importante din viața cuiva: botezul, nunta și înmormântarea. Astfel, o cameră este dedicată nașterii copiilor, una dedicată ritualului nunții și ultima – ritualului înmormântării. Toate aceste camere ilustrează tradiții și obiceiuri moldovenești, precum și superstiții legate de vița de vie.

Continuă să citești Muzeul Viei și a Vinului din Hârlău te cheamă în vizită

Paradisul Insulelelor Borromeo

Fiind cel mai frumos obiectiv de pe lacul Maggiore, insulele Borromeo sunt expresii la dorinţei omului de a supune natura și de a crea perfecțiunea. Povestea acestor insule este atipică și strâns legată de familia nobiliară Borromeo. Istoria acestei familii a luat naștere în secolul al XIV-lea și continuă până în zilele noastre. De-a lungul timpului, familia Borromeo a oferit Italiei politicieni de seamă, diplomați abili, înalte fețe bisericești, toți remarcându-se prin veleități artistice și științifice, intelectuale și administrative deopotrivă. Așadar, vizitând aceste insule, mergeți de fapt pe urmele uneia dintre cele mai vechi familii din Italia, practic pe urmele istoriei adevărate.

Ansamblul deținut de familia Borromeo este alcătuit din cinci insule: Isola Bella, Isola Madre, Isola dei Pescadori, Isolino di San Giovanni și insulița Malghera. Dintre acestea, doar ce-a de-a treia, Isola dei Pescadori (Insula Pescarilor) este în prezent locuită.

Continuă să citești Paradisul Insulelelor Borromeo

Mangalia

Date generale

Mangalia este un municipiu în judeţul Constanţa, staţiune balneoclimaterică, având în jur de 37.000 locuitori. Mangalia este situată pe ţărmul Mării Negre, în apropiere de graniţa cu Bulgaria la 15-20 m altitudine.

Portul Mangalia
Portul Mangalia

Istoric

Așezare străveche, orasul de astăzi s-a dezvoltat pe vatra cetății antice cunoscută sub numele de Callatis (dupa râul Calles din Asia Mică), construită în secolul VI î. Hr. de către coloniștii veniți din Heracleea Pontica, pe locul unei așezări autohtone ce purta numele de Acervetis.

Continuă să citești Mangalia

Berzunți – liniștea care vorbește

manastirea_sf_sava_berzunti_bacau„Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” – Iisus Hristos

Și am plecat în căutarea Cuvântului cu echipa EduSoft la Mănăstirea Sfântul Sava, din comuna Berzunți, judeţul Bacău, „renăscută din ruină”. Și cum mlădițele se îndoaie la vânturi și noi ne căzneam a ne găsi echilibrul prin serpentinele fără sfârșit ale masivului Berzunți, Bacău.

Este un loc drag și iubit la care revin mereu cu familia, aici dezghețându-se lacrimile înghețate. Cu aspect de piramidă, mă duce cu gândul la Egipt, la purificare, prin deslușirea unor ecuații temporale ale misterului. De departe,  mănăstirea pare a cuprinde toată pădurea în brațe. În formă de treflă, cu turla pe naos, este stăpâna locului. Poarta îmi inspiră imaginea evanescentă a libertății, a regăsirii. Aici, așa cum în timpul refluxului urmele lăsate se șterg, greutățile rămân înafara ei. Poverile picioarelor dispar, nu mai e ca atunci când parcă ai călca în smoala…, devii ușor și plutești. Continuă să citești Berzunți – liniștea care vorbește

Castelul Corvinilor – un bal medieval

IMG_1454Pe cât de entuziast ești atunci când ajungi la destinația dorită, pe atât de îmbufnat ești atunci când trebuie să te întorci acasă. Într-o astfel de stare eram în ultima seară petrecută la Alba Iulia. Momentele artistice la care am asistat, oamenii pe care i-am întâlnit, obiectivele pe care le-am vizitat, toate m-au ademenit între zidurile Cetății Alba Carolina, iar acum, gândul că a două zi de dimineață trebuia să fac cale întoarsă spre casă ducea o luptă acerbă cu încăpățânarea mea de a mai rămâne.

Deși, ore bune am început să frământ în mintea-mi buclucașă diverse planuri pentru a mai rămâne, într-un final am fost nevoită să mă dau bătută. Clar, mâine mă voi întoarce! Dar, cum de obicei se întâmplă să fii salvat de clopoțel din diverse situații, iată că spiritul meu aventurier a fost salvat de un apel telefonic de la mama.

Astfel, aflu că familia mea se afla deja la Alba Iulia și mâine vom merge spre Hunedoara. Întreaga noapte s-a scăldat în entuziasm și bună dispoziție. Dis de dimineață, cam adormită ce-i drept, m-am îmbarcat în mașina părinților și am purces la drum. După o vizită la Mănăstirea Prislop, îmi conving părinții (nu cu prea multe insistențe) să ne abatem puțin din drumul nostru pentru a ajunge la Castelul Corvinilor.

Continuă să citești Castelul Corvinilor – un bal medieval

O briză răcoroasă sau un strop de căldură?

Vară. Zile toride şi nopţi sufocante. Aşa putem descrie acest anotimp de foc, condimentat cu temperaturi care fac mercurul din termometre să o ia razna. Nu de puţine ori suntem martorii unor zile de-a dreptul irespirabile, nu-i aşa? Orice bucăţică de umbră, orice colţişor răcoros este o adevărată mângâiere pentru organismul uman. Ştiţi unde e cel mai greu de suportat căldura apăsătoare? Ei bine, în aşezările omeneşti cu multe maşini, gaze de eşapament, aglomeraţie, poluare fonică şi chimică şi tot aşa… aţi ghicit. În oraşe. În eternele şi crudele adăposturi haotice din prezent.

Cu toate acestea, fiecare dintre noi dorim să ne luăm o binemeritată vacanţă de câteva zile sau săptămâni la… mare. Pe plajă în Constanţa, pe şezlong, sub umbrelă, cu un fresh rece de portocale şi cu briza mării care ademeneşte spre o bălăceală alături de familie şi prieteni. Tipic pentru iubitorii de căldură şi temperaturi ridicate. Mulţi dintre ei afirmă că nu îşi pot imagina să petreacă concediul în altă zonă a ţării; ce-i drept, lăsând soarele să le mângâie pielea vor căpăta acel bronz ciocolată şi cappuccino pe care mulţi îl invidiază… iar la acest capitol doamnele şi domnişoarele sunt campioane şi experte. Personal, aş alege oricând valurile mării şi fierbinţeala nisipului, combinate cu un cocktail cu gheaţă…

mare
Valurile spumante ale Mării Negre. Sursa: www. fundaluri.ro

E vară şi mersul la mare este specific sezonului, asta e clar. Cu siguranţă cunoaşteţi senzaţia aceea de răcorire în apa mării după ce ne-am prăjit câteva ore bune sub soarele dogoritor, corect? E ca atunci când mergem pe strada încinsă, în plină zi caniculară şi simţim că ne topim pe picioare şi deodată… vedem la câţiva paşi în faţa noastră un hipermarket cu aer condiţionat. Nu se supără nimeni dacă intrăm pentru câteva minute şi ne prefacem că dorim să cumpărăm vreun produs doar să ne mai potolim puţin arşiţa, nu? Asta e vara. Mulţi o îndrăgesc, unii nu prea o agreeză, dar cert e că nu putem trece prin ea fără să o simţim cum ni se aşază în casă, pe piele, afară…E frumoasă şi ne bucurăm că o întâlnim în fiecare an, e altceva şi cel mai important, datorită ei ne putem bucura de vacanţă.

Desigur că există şi reversul medaliei sau mai bine zis, iubitorii de răcoare şi temperaturi mai scăzute, de aer rece şi puternic pentru plămâni, de multă umbră şi cât mai puţin soare… Exact, sunt cei care preferă muntele, vacanţa la munte, clima şi temperaturile de acolo, tot ce are legătură cu altitudinile înalte. O fi ea vara frumoasă şi relaxantă, dar e prea sufocantă şi de nesuportat. De aceea, unii dintre noi preferăm să nu ne mai aruncăm în aglomeraţia exagerată de pe nisipul încins, ci să ne retragem la linişte şi aer respirabil. Locuri de munte unde mireasma brazilor verzi şi aerul rece se îmbină armonios şi perfect în creionarea unui peisaj mirific. Cine nu ar dori să surprindă apusul de soare de pe vârful muntelui şi să rămână uimit de frumuseţea plastică a locului? Cine s-ar mai gândi la săriturile în mare şi la îngheţata cu umbreluţă la 35 de grade?

munte
Apus de soare în munţii Apuseni, România. Sursă: www.expunere.com

Într-adevăr, peisajul zonelor de munte trebuie imortalizat şi savurat de la prima şi  până la ultima respiraţie, de la orice înălţime, de la fiecare privire. Există în lume trăiri şi experienţe care ne paralizează în sensul bun al cuvântului şi fără de care nu ne-am da seama cât de proaspătă şi de încântătoare este natura, fie la mare sau la munte. E ca şi cum aceste două peisaje ne-ar trimite în fiecare an în lumi diferite, fiecare cu tabloul şi povestea ei. Tot ce trebuie noi să facem e să nu lăsăm destinul să ne descoase de ele…

mare si munte
Acolo unde muntele se intalneşte cu marea (Bistriţa-Năsăud, România). Sursă: atacdeiaşi.ro

Ana-Maria Iojică