Etichetă: Transilvania

Zona turistică a Făgăraşului

Cetatea Fagaras 2
Cetatea Făgăraș – Sursa aici

Făgăraș este un municipiu în Județul Brașov, situat în depresiunea cu același nume, pe partea stângă a Oltului, la altitudinea de 430 m. Municipiul Făgăraș era populat la recensământul din 2011 de , 30.714 locuitori.

Veche așezare românească, atestată ca oraș în 1413, a fost în stăpânirea domnitorilor din Țara Românească până în 1452. Ca formațiune statală prefeudală, Voievodatul Făgăraș a fost constituit în sec. IX-X, fiind menționat în documente sub numele de Țara Făgărașului în sec. XIV si XVI. De asemenea, este menționat ca Terra Blachorum (Țara românilor) în 1222, iar ca Terra Făgăraș în 1372. În sec. XVI și XVII, orașul îndeplinește și funcția de scaun superior de judecată. Continuă să citești Zona turistică a Făgăraşului

Gheorghe Barițiu – întemeietorul presei românești din Transilvania

Fără Gheorghe Barițiu presa românească din Transilvania nu s-ar mai fi născut. Toate proiectele mari au nevoie de un imbold, de o persoană care să le realizeze și să le dea aripi. Gheorghe Barițiu a dat aripi presei din Transilvania.

Născut la Jucu de Jos în 1812 și decedat la Sibiu în 1893, George Bariț, numit și Gheorghe Barițiu, a fost un istoric și publicist român transilvănean.

Continuă să citești Gheorghe Barițiu – întemeietorul presei românești din Transilvania

Samuel Micu – reprezentant al iluminismului în România

Samuil Micu, supranumit Klein, a fost un teolog greco-catolic, filolog, lexicograf, istoric, filozof iluminist român și reprezentant al Școlii Ardelene. Oare de ce a fost o personalitate atât de marcantă a secolului XVIII? Aflăm imediat.

Studiile gimnaziale le-a făcut la Gimnaziul din Blaj, pe care l-a absolvit în 1762. Chiar în acest an s-a călugărit sub numele de Samuil, căci numele laic era Maniu Micu. Și-a continuat studiile la Seminarul pentru călugări înființat de episcopul unit al Blajului Petru Pavel Aron. A urmat, mai târziu, Colegiul „Pazmanian” din Viena, studiind filozofia și teologia. Din 1766 până în 1806 și-a dedicat viața profesoratului în Gimnaziul din Blaj, predând Etica și Aritmetica, cercetărilor istorice care l-au ajutat să își publice primele lucrări, studiilor teologice, istorice, lingvistice în urma cărora a devenit cenzor al cărților românești care apăreau la Tipografia Universității din Buda.

Continuă să citești Samuel Micu – reprezentant al iluminismului în România

Biserica Codlea

CodleaÎncepând cu secolul al XIII-lea, în orizontul spiritualitaţii evanghelice se profilează un nou lăcaş de cult, împrejmuit de fortificaţii, ceea ce-i conferă un loc de onoare pe lista monumentelor istorice ale ţării noastre, începând cu anul 2010.

Atestată documentar din anul 1265, Cetatea bisericească Codlea este plasată la intersecţia a două străzi din piaţa localităţii. Aceasta păstrează portatul de V de la o biserică din secolul al XIII-lea, cercetările arheologice nereuşind să elucideze dacă aceasta a fost construită în formă de bazilică sau de biserică sală.

Portalul, cu trei retrageri succesive şi arc pericentru, prezintă pereţi formaţi din colonete, cărora le-au fost ataşate o friză de capiteluri cu decorație de palmete și figurine umane. Secolul al XV-lea a constituit momentul în care biserica de tip romanic a fost convertită într-una de tip sală, gotică. Corul prezintă o absidă şi o boltă în leagăn cu penetrații, cu nervuri de cărămidă, aşezate în formă de plasă, ce pleacă de la console cu un colorit diversificat. Un element de valoare al edificiului este adăugat în secolul al XVIII-lea, şi anume tavanul din sala bisericii, pe suprafaţa căruia pot fi identificate 252 de panouri pictate. Continuă să citești Biserica Codlea

Clujul rămâne de neuitat

Clujul matinal este atât de liniștit, încât ai putea să-ți auzi bătăile inimii. Clujul matinal este foarte răcoros, ceea ce te face să cauți soare, mult soare. Și la Cluj chiar e mult soare.

Când am coborât din tren și am plecat spre Strada Horea, am mers zgribuliți pe lângă clădirile vechi și pe lângă mașinile adormite. Soarele abia răsărea și se zărea de după blocuri, zâmbindu-ne și ademenindu-ne. Ne opream la câte o intersecție să ne încălzim și mergeam mai departe. Spre bucuria mea, am dat și de Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, lângă care m-am oprit și pe care am admirat-o.

Am staționat la Casa Țărăncuței să luăm micul dejun: plăcințele ca la mama acasă! Mi-aș bea cafeaua de dimineață zilnic acolo. Personal ospitalier, prăjituri și plăcințele excepționale, muzică tradițională și atmosferă ca într-un sătuc cu 5 clădiri în care toți se cunosc și-s fericiți.

Continuă să citești Clujul rămâne de neuitat

Țara Românească (Valahia)

Ţara Românească (Ţara Rumânească, Valahia, Ungro-Vlahia, Wallachia, Valacchia etc.) este un stat feudal românesc, creat la începutul sec. XIV între Carpaţi, Dunăre, Siret şi Milcov.

Primul BasarabIdomn al Țării Româneşti a fost Basarab I, care, prin victoria de la Posada (1330) asupra regelui Ungariei, a consacrat independenţa ţării, consolidată în timpul lui Vadislav I (Vlaicu) şi desăvârşită odată cu domnia lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), când Ţara Românească cunoaşte întinderea teritorială maximă. A două jumătate a sec. XIV şi sec. XV au fost marcate de eroicele lupte duse de Mircea cel Bătrân, Dan I, Vlad Ţepeş pentru apărarea independenţei ameninţate de expansiunea otomană.

La mijlocul sec. XVI, Ţara Românească a recunoscut suzeranitatea Imperiului Otoman, dar rămâne un stat autonom, în schimbul plăţii tributului. La sfârşitul secolului XVI, Mihai Viteazul (1593-1601) a reluat războiul antiotoman, obţinând un şir de victorii asupra turcilor, dintre care cea mai importantă la Călugăreni (1595), reuşind apoi (în 1600) să unească sub autoritatea lui cele trei ţări române (Ţara Românească, Transilvania, Moldova). Continuă să citești Țara Românească (Valahia)

Moldova (statul feudal)

Moldova poate desemna mai multe lucruri, printre care actualul stat Republica Moldova.

Moldova sub domnia lui Stefan cel Mare (1483, "Moldova (1483)-en" by Andrein - Own work. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons.
Moldova sub domnia lui Stefan cel Mare (1483) „Moldova (1483)-en” by Andrein – Own work. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons.

Dar aici ne vom referi la provincia istorică Moldova, adică la statul feudal românesc, creat la jumătatea sec. XIV pe cursul superior al Siretului, în NE Carpaţilor Orientali, având ca prim domn independent pe Bogdan I (1359-1365). În timpul domniei acestuia şi a urmaşilor săi, între care mai importanţi au fost Petru I (c. 1375-1391) şi Alexandru cel Bun (1400-1432), s-a desăvârşit unirea politică a formaţiunilor statale de pe teritoriul cuprins între Carpaţii Orientali, cursul inferior al Siretului, Dunăre, Marea Neagră şi Nistru.

Moldova a cunoscut o mare dezvoltare economică, politică şi culturală în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504), remarcabil comandant militar, care a condus cu măiestrie lupta împotriva Imperiului otoman. Continuă să citești Moldova (statul feudal)

Menumorut – stăpânul Biharei

menumorutMenumorut (sec. IX-X) a fost Voievod român din Crișana. Informațiile despre el le avem din cronica notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea. A stăpânit  teritoriul cuprins intre râurile Someș și Mureș, cu centrul în cetatea Biharea. Ducatul lui Menumorut a fost atacat de triburile maghiare migratoare. În urma acestei confruntări Menumorut pierde o parte din ducatul său și devine vasalul ungurilor din Câmpia Panoniei.

O cronică ungară descrie întâlnirea dintre mesagerii regelui ungur Arpad și Menumorut: „Spuneți-i lui Arpad, ducele Ungariei, conducătorul vostru. Bucuroși ii vom ieși în întâmpinare, ca de la prieten la prieten, pentru a-i da lui tot ce are nevoie, pentru că este străin, și unui străin ii lipsesc multe. Dar pământul pe care îl pretinde, nu-l va avea niciodată de la noi de bunăvoie, câtă vreme vom trăi”.  Menumorut s-ar fi adresat solilor căpeteniei maghiare regale Arpad, spunându-le că el ascultă doar de superiorii lui bizantino-bulgari care erau în mod cert de religie creștin-ortodoxă. Continuă să citești Menumorut – stăpânul Biharei