Istoria nu stă pe gânduri și ne arată de fiecare dată câte minți luminate s-au născut pe meleagurile mioritice. Ne este dovedit faptul că statutul social nu este definitoriu pentru traiectoria pe care vrem să o urmăm. Deși, pentru societatea din prezent a te naște într-o familie modestă este un handicap destul de greu de ameliorat, iată că trecutul ne amintește că, prin determinare și sudoare, poți ieși la liman.
Dacă răsfoim biografiile oamenilor care au pus o piatră la dezvoltarea artei, a literaturii, a tehnologiei ș.a. vom constata că, de cele mai multe ori, oamenii care au scris o filă de istorie pentru națiunea română nu au făcut parte din pătura superioară a societății. Nu sărăcia te definește, ci munca pe care tu o depui într-o anumită direcție.
Zilele trecute aminteam de Norbert Wiener, considerat părintele ciberneticii. Iată că acum ne întreptăm atenția spre un precursor al ciberneticii, un român care a venit cu primele teorii asupra ciberneticii înainte cu 10 ani faţă de Wiener. Este vorba despre Ștefan Odobleja (n. 13 octombrie 1902, Valea Izvorului, judeţul Mehedinți – d. 4 septembrie 1978). Continuă să citești Ștefan Odobleja – precursorul ciberneticii
„Timpuri noi” de Charlie Chaplin este un film de comedie produs și regizat de acesta în 1936, unul din cele mai bune filme din istoria cinematografiei americane. Se consideră a fi ultimul film mut și cel în care pentru prima și ultima oară personajul „Micul Vagabond1” a vorbit, prin cântec . Cu toate acestea, pe alocuri putem auzi fragmente de vorbire prin intermediul dispozitivelor audio. Se pare că anume prin acest joc de jumi-juma Chaplin a decis să se despartă de minunata lume a filmului mut. Dar despărțirea a ieșit genială.