Arhive talent - Pagina 3 din 3

Graffiti și tânărul talent Cosmin Tofan

Este preconizat faptul că încă din Antichitate oamenii au căutat o formă specială de închegare a simțămintelor ce izvorau din adâncul ființei. Dintr-o dorință acerbă de expresie și din căutarea unui refugiu din concretul cotidian, s-a înfiripat în mentalul colectiv o formă de expresie, care cu trecerea filelor din cartea timpurilor a căpătat noi și noi forme. De la un deceniu la altul arta s- a dezvoltat nu doar în direcția de expresivitate, ci și ca o stare permanentă ce încununează existența umană.

Termenul de graffiti a apărut odată cu descoperirea inscripțiilor și portretelor găsite pe zidurile monumentelor antice. Semnificația cuvântului a evoluat cu trecerea deceniilor ajungând astăzi să înglobeze orice decorațiune inscripționată pe o suprafață.

În zilele noastre există două direcții de analiză a acestei forme de manifestare artistică. Există opinii negative, care susțin că arta graffiti este o formă de vandalism, întrucât multe din aceste desene sunt inscripționate pe zidurile unor instituții sau pe clădiri private fără acordul proprietarului. Continuă să citești Graffiti și tânărul talent Cosmin Tofan

Mihaela Mihai – artist emerit al poporului român

Muzica e un antidot, e un dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu pentru a fi mai aproape de El, e speranța noastră către divinitate și eternitate. Muzica a știut să creeze oameni, iar oamenii au creat muzica și acest circuit ne conferă nouă, oamenilor, puritate și nume mari pe scena culturii, așa cum este Mihaela Mihai, pe numele ei adevărat Mihaela-Maria Neagu.

S-a născut în 1946, la 27 octombrie, în Giurgiu și a devenit cunoscută prima dată în Uniunea Sovietică, Bulgaria, Germania. Fiind sora vitregă a lui Doru Stănculescu, de mică a fost pasionată de cântec, iar succesul ei a început odată cu lansarea piesei “La anii mei.” După ce a urmat școala și liceul, a făcut pian, dar și vioară, apoi a absolvit Conservatorul Național de Muzică de la București.

Continuă să citești Mihaela Mihai – artist emerit al poporului român

O culoare – Diana Tudosă

Pe un fundal gri se plimbă tristețea înfrigurată. E purtată pe asfaltul rece de pași de om, ce se perindă pe sub plumbul din nori. Trecători cu privirea în pământ mărșăluiesc cufundați în gânduri, izbindu-și fruntea încruntată de aerul tăios. Orașul tot e un tablou în nuanțe de indiferență, pictat pe-o pânză amorțită.

Dar din paleta de alb și negru se desprinde o culoare, topind duritatea răcelii din atmosferă. O rază de soare pământească, care nu izvorăște din cer, ci luminează de pe străzi, încălzește toată suflarea. E o Diană cu dulceață în zâmbet cea care îmi iese în cale, contrastând cu decorul posomorât.

[timed-content-client show=”0:15:1000″ hide=”0:60:1000″ display=”div”]Dacă vrei să scriem ceva frumos şi despre tine, contactează-ne aici.[/timed-content-client]

Se sparg ziduri de non-culoare sub mângâierea privirii ei, îmbălsămând peisajul aspru cu strălucirea ce-i licărește în ochi. Pe chipul fraged i se reflectă seninătatea sufletului scăldat în tinerețe. Îmi întinde o mână sinceră, cernând prietenie peste palma mea. Aievea o zână ce poartă cu sine frumusețe, întrupând trăsături suave, mă răpește din monotonia vremii ca să mi se dezvăluie în dialoguri cu miros de cafea.

La masa discretă a unei cafenele ne încălzim degetele pe cana fierbinte, alintate de aromele îngânate în aer. Un susur viu de glasuri împletite se țese în surdină, dând calmului o notă vibrantă. Pe ăst fundal fremătător Diana începe a prelinge cuvinte limpezi, ce sună într-un cântec de modestie. Cu vocea ei duioasă, deslușește conturul unui portret de artistă, pe care-l schițează hașurând liniile amintirilor. Urmând firul memoriei, ne întoarcem în timp, derulând cu precizie doi ani și o zi! – până în momentul în care a început totul.

Continuă să citești O culoare – Diana Tudosă

George Bacovia – scriitorul român simbolist

“Toamna sună-n geam,
Frunze de metal…”

Tăcut, durut, cu gânduri sihastre, Bacovia își începe poemul de visare, contemplare și emoții de toamnă târzie… Începe să-și înșiruiască viața lui, sufletul atât de trist și apăsat de frici și temeri interioare.

George Bacovia, Sursa: colecția de fotografii a Muzeul Național de Istorie a României

S-a născut la Bacău, la data de 4 septembrie 1881, cu numele de George Vasiliu, în familia lui Dimitrie Vasiliu și Zoei Vasiliu. La 6 ani, acesta a început să învețe limba germană. Apoi, între anii 1889 şi 1890 a urmat clasa întâi la o școală – internat din Bacău. Inspirația lui începe când dintr-o greșeală întâmplătoare (sau nu), rămâne blocat pentru o noapte în turnul bisericii Precista și atunci el scrie poezia “Amurg Violet”, în anul 1899. De asemenea, Bacovia, de mic avea un talent deosebit la desen, la vioară și la gimnastică chiar.

În anul 1900 s-a înscris la Școala Militară din Iași, dar s-a retras în semestrul al doilea, din cauza disciplinei stricte de acolo. În acea perioadă scrie poezia “Plumb”, însă o finisează și îi definitivează versurile abia în anul 1902. Se înscrie și la București, la Drept și se stabilește acolo în 1905, împreună cu fratele lui, chiar dacă apoi renunță la facultate și se retrage. Urmează o perioadă în care colaborează cu revista “Arta” de la Iași, publică proză, poezii și chiar recenzii, iar în 1914, aflându-se într-un sanatoriu din București, trimite volumul “Plumb” la editură, pentru a fi tipărit. Tot atunci, se împrietenește strâns cu Alexandru Macedonski.

Continuă să citești George Bacovia – scriitorul român simbolist

Frumosul în pictură, sculptură și fotografie

Nicoleta Mărgineanu este elevă la Colegiul de Artă „George Apostu” din Bacău, iar din mâinile ei se nasc forme speciale ale lemnului. „Sculptura este una dintre artele care nu pot fi făcute decât cu mare efort”, spunea Emil Simandan; atunci cum poate aceasta firavă tânără să atragă atenția prin creațiile sale?!

Nicoleta a ales să studieze artele luând drept sursă de inspirație natura cu frumusețea ei, și fotografia. „Mă inspiră fotografia și energia oamenilor. Fiecare om se regăsește în ceva anume, iar eu am găsit în jurul meu ceea ce am nevoie pentru a crea”, spune Nicoleta. Dovada muncii sale stă în desene, picturi, modelaj, natură statică, schițe în cărbune, picturi pe perete și sculpturi. A participat la multe concursuri și a câștigat premii la expoziții. La Muzeul de Istorie a avut expuse icoane, creații cu teme istorice, cum ar fi Istoria Românilor sau Roma Antică. Cea mai mare pictură pe care a realizat-o cuprinde o planșă de 50×70 cm, iar cea mai mică una de pe 20x15cm.

Cochetează cu modellingul

Nicoleta speră să-și continue studiile în afară, dar în lipsa acestei posibilități va alege să studieze Artele Vizuale în București sau la Facultatea de Artă „George Enescu” din Iași.

Pe lângă artă, Nicoleta iubește modellingul și a început o carieră în acest domeniu acum câteva luni.

Continuă să citești Frumosul în pictură, sculptură și fotografie

„Prin muncă am dobândit talentul!”

Mă numesc Radu Ionuț Tătaru și sunt student la informatica. Pe lângă pasiunea pentru programare, sunt pasionat de chitară şi de desen. Totul a început din pură curiozitate. Am luat contact cu desenul acum 6 ani, când eram în clasa a VII-a. Nu aveam talent și nici acum nu consider că am. Pot mărturisi că în clasa a VI-a îmi rugam părinții să deseneze ce aveam nevoie pentru școală, deoarece nu mă descurcam să desenez simetric nici măcar o vază.

„Desenul este cel care m-a fascinat”

La câtva timp după acest eveniment, a devenit popular internetul. Așa că am ales să extrag avantaje din acest lucru și, descoperind Youtube, am început să învat tot felul de lucruri pe care mi-am dorit mereu să le încerc. Am învățat iluzionism, să cânt la chitară și, bineînțeles, m-am deprins să desenez.

Continuă să citești „Prin muncă am dobândit talentul!”

Miruna Rotaru – o zeiță a muzicii

Ticăitul ceasului picura auzul cu secunde lente ce se scurgeau dintr-o banală zi de muncă. Mâna mea leneșă se plimba pe tastele unui laptop a cărui prizonieri îmi erau ochii de ore bune. Dar privirea mi s-a mutat pe telefon, căci un apel neașteptat spărgea sunetul rutinei asurzitoare. Era semnalul deșteptării din amorțeala scaunului de birou. Aveam să-mi transform ziua într-o bogăție personală, căci îmi pășise pragul un om deosebit: Miruna Rotaru.

Un trup delicat și un chip frumos cu zâmbet enigmatic și ochi pătrunzători întrupau o zeiță a muzicii. Iată, cunoșteam o artistă înnăscută, căreia talentul i-a fost hărăzit spre a i se duce vestea în lume. O nouă dovadă că moldovencele nu sunt doar frumoase, ci și deștepte și talentate. Din vorbă în vorbă i-am deslușit povestea, lăsându-se descoperită precum filele unei cărți, închise mai întâi într-o copertă frumoasă. Nu numai că prin înfățișarea ei te invită să o privești, dar glasul-i duios, atât în cântec, cât și în vorbă, lasă să i se dezvăluie discret prin cuvinte și dimensiunea sufletească.

Pătrunzând în tainele ființei ei, am aflat că muzica a fost cea care a îmbrățișat-o toată viața, însoțind-o de când se știe pe lume. Pentru că talentul strălucea precum un diamant neșlefuit, la vârsta de 7 ani i-au fost îndrumați pașii spre ceea ce avea să-i devină carieră. Nu doar casa părintească răsuna acum de glasul ei, ci și sălile de repetiție de la școală.

Continuă să citești Miruna Rotaru – o zeiță a muzicii