Poetul latin Ovidiu spunea că arta minte prin propriile ei ornamente. Există astfel locuri care, deși bogate în clădiri impresionante și în obiecte de artă, se îndepărtează de esență și esențial. Însă, anumite destinații reușesc să uimească prin simplitate și prin tradiția lor. Sulmona, orașul natal al lui Ovidiu, este un loc pitoresc unde tradiția se întâlnește cu arta, dând naștere unei destinații deosebite.
Orașul Sulmona se află la câteva ore de mers cu trenul față de capitala Italiei. Priveliștea de pe drum te încântă peisaje montane cum nu mai găsești nicăieri altundeva. Cea care te întâmpină atunci când cobori din tren este micuța gară din Sulmona care, la fel ca întreg orașul, a reușit să-și păstreze farmecul vremurilor de altădată. Istoria acestui loc este extrem de bogată, deși vorbim de o așezare relativ mică în raport cu marile orașe ale Italiei. Oraș de provincie în perioada antică, Sulmona a fost în pericolul de a dispărea în întregime atunci când în zonă a avut loc un mare cutremur, în 1706. De altfel, există și astăzi câteva biserici în apropierea cărora accesul este restricționat, întocmai fiindcă fundația lor a fost slăbită de mișcările tectonice. Atunci, în secolul XVIII, orașului i-a fost dată înfățișarea pe care o putem admira și astăzi: fațade ornamentate în cel mai pur stil baroc. În perioada modernă, Sulmona a avut un rol strategic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind ținta atacurilor aeriene.
