De ce avem nevoie de motivație

persoana, apus, motivareÎn viață, uneori avem nevoie să fim motivați de ceva sau de cineva pentru a acționa într-un anume fel. Oamenii nu realizează însă că în interiorul nostru se află cheia succesului, iar adevărata motivare ar trebuie să vină tot de acolo.

Gândurile noastre ne fac să ne simțim slabi uneori, iar alteori ne fac să ne simțim cei mai puternici oameni de pe pământ. Totul depinde de felul în care analizăm lucrurile și de felul în care alegem să ne punem în ordine orice gând și orice idee. Se spune că nu există bine sau rău, există doar capacitatea noastră de a compara lucrurile și de a ne da seama care ne sunt pe plac și care nu ne sunt pe plac.

Continuă să citești De ce avem nevoie de motivație

Și spune-mi, de ce-i toamnă? Și frunza de ce pică?

fata_toamnaE toamnă și se simte. Copacii își iau rămas-bun de la podoabele lor de frunze, acestea își rostesc ultimele cuvinte de dor și cu ultimele puteri, se rup de ultimul fir care-i leagă de ram: Adio…

Apoi, se rotesc în aer, de dragul unor vremuri ce au apus, apoi se aștern domol la pământ, acesta le e destinul.

În sufletul meu e aceeași metamorfoză. Mi se rup bucăți din suflet și se aștern undeva, în abis și nu le pot întoarce înapoi. E cutremur în inima mea, e frig și vânt. E tare frig, îmi îngheață sufletul. Să fie de la răceala ta? Să fie de la răceala mea? Nu știu, dar mi-e frig. Acoperă-mi inima cu privirea ta. Acoperă-mi-o și nu mă lăsa să mor de frig.

[timed-content-client show=”0:20:1000″ hide=”0:45:1000″ display=”div”]Contacteaza-ne aici şi te includem în lista de autori de pe site-ul EduSoft.[/timed-content-client]

Continuă să citești Și spune-mi, de ce-i toamnă? Și frunza de ce pică?

Aventura extraordinară de pe Muntele Ceahlău

Luna abia plecase la culcare, iar soarele strălucea încă somnoros, așa a început călătoria mea spre Muntele Ceahlău, care s-a dovedit a fi Aventura Vieții Mele. Am trăit atât de intens acea zi din viața mea, încât cu greu aș putea s-o compar cu o alta. A fost prea frumos, prea extrem și prea energizant.IMG_20150426_101712_925

Născută ca o idee nevinovată, această călătorie s-a transformat într-un episod dintr-un reality show de mare extremitate. Pornisem pe drumul necunoscutului pentru a descoperi mândrul, falnicul și arhicunoscutul Masiv Ceahlău, care, de altfel avea să ne testeze limitele, să ne antreneze spiritul de echipă și să ne bucure ochii cu peisaje rupte din raiul lui Dumnezeu.

Gândurile-mi zboară acum spre acele locuri, iar amintirile nu contenesc să-mi inunde sufletul. Mă iau fiorii când mă gândesc că, nefiind echipați corespunzător, am reușit să înfruntăm vitregiile muntelui și să ajunge acolo sus, lăsându-mi urmele pe creștetul lui alb și imposibil de cuprins cu ochii.

Oare m-am pomenit cu adevărat în paradis?

Muntele Ceahlău, ca un bun gospodar, ospitalier și generos, ne-a oferit în drumul nostru spre cucerirea vârfurilor sale masive, Vârful Ocolașul Mare  (1907 m) și Toaca (1904 m), o mulțime de peisaje magnifice și diverse. Noi am savurat din plin peisajele pe care ni le-a deschis generos Vârful Toaca.

La poalele muntelui m-am pomenit cu o primăvară frumoasă, cu copaci înverziți. Aceștia, legănați ușor de un vânt blând, îmi șopteau mult noroc și curaj în aventura mea, de-aș fi știut ce aventură uimitoare mi se pregătește. M-aș fi gândit oare că, cu o asemenea întâmpinare, o să am parte și de momente de grea încercare? Nicidecum.

Continuă să citești Aventura extraordinară de pe Muntele Ceahlău

As Tears Go By, Conquer Your Fears!

copii_searaNothing hurts more than the moment you realize that you have lost your childhood, that the times when you used to have no worries are gone. There is a song which perfectly describes this feeling ‒ „As Tears Go By”  by The Rolling Stones.

[timed-content-client show=”00:10:2000″]


[/timed-content-client]

Continuă să citești As Tears Go By, Conquer Your Fears!

În Moldova toamnele…

„Iar e toamnă.

 Zile calde,

 Frunza ruginie cade…” (Grigore Vieru)

Da, e toamnă iar peste noi. E o toamnă frumoasă, ruptă din povești, adusă din alte lumi, plină de culori și pace.

apus, pasari, satPrivesc cerul. Stoluri de păsări se adună și fac spectacol pe gratis, se adună toate, se rotesc, fac figuri neobișnuite și se pregătesc să plece departe, în țările calde, pentru că știu că un frig năprasnic se va așeza peste noi și ele vor să se salveze, spre a reveni din nou, în primăvară. Își părăsesc cuiburile, dar nu toate. Nu toate au curajul să se aventureze pentru o viață mai bună. Unele pleacă, dar sunt și altele care rămân, pentru că s-au obișnuit prea mult cu răceala iernii și cu frigul ei, așa că rămân, cu încrederea și speranța că vor supraviețui.

Continuă să citești În Moldova toamnele…

Speranță, întoarce-te acasă!

Există momente când un vierme înfometat al nesiguranței și confuziei te roade pe dinăuntru, te roade greu, te roade adânc. Pe cât de adânc te roade el, pe atât de pierdut și de singur te simți tu.

femeie-alb-negru

Respiri, vezi, pășești, dar parcă toate aceste funcții vitale ale corpului tău se autodirijează fără bagheta ta, se produc mașinal, fără a le păsa dacă tu ai vreun control asupra lor sau nu. Sunt zile în care ochii aruncă priviri șăgalnice în jur, dar se uită fără tine, pentru că tu nu ești acolo să le vezi ștrengăriile, tu ești plecat undeva departe, gândurile te poartă pe alte tărâmuri.

Pașii însă știu sigur unde te duc, ei caută să te ajungă din urmă, ei vor să te găsească, vor să te întoarcă  din drum și să te petreacă în locurile unde-ți zace Speranța, acolo unde plânge și se tânguiește. Dar, ai nevoie de mult curaj pentru a o convinge să-ți înapoieze vitalitatea și să-ți ofere din nou bucuria de a privi și simți odată cu ochii, și de a colinda pământul, împreună cu picioarele tale.

Continuă să citești Speranță, întoarce-te acasă!

Eu, tu şi câţiva kilometri

cuplu_coupleSeara este întotdeauna partea mea preferată din cele 24 de ore ale unei zile, în special pentru că încep să funcționez în jurul orei 18 și cu fiecare minut care zboară ici și colo, devin tot mai energică. Cu fiecare secundă care se transformă într-o firimitură a trecutului, o explozie de idei și gânduri se manifestă.

Probabil am fost o ființă a nopții într-o altă viață, cine știe?! O bufniță, un liliac sau poate un vampir. (Just kittying 😀 )

Acum, alături de paharul plin cu obsesia mea acută, stau și ascult pe repeat melodia lui Sam Smith- ”I`m not the only one.” Cu toții știm despre ce este vorba în acest cântec și habar nu am cum sau din ce motiv, m-a făcut să mă gândesc la un subiect cu totul pe lângă: relațiile la distanță.

Continuă să citești Eu, tu şi câţiva kilometri

Lasă-ți sufletul să respire puritate…

Omule, oprește-te din necugetarea ta și gândește-te la suflet, oare nu crezi că l-ai nedreptățit prea mult, oare nu crezi că în el zac răni necicatrizate de luni bune, de ani grei? Lasă-ți un pic grijile deoparte, așează-te lângă el și încearcă să-i legi rănile adânci și  să-i asculți necazurile.

inima_suflet_mare_nisipi

Timpul ne schimbă, timpul ne dezbracă din fugă de haina tinereții și ne lasă mai goi, mai vulnerabili în fața plăcerilor carnale, dar sufletul… ce vină are sufletul că haina inocenței ne este smulsă atât de violent, iar noi rămânem goi? Dar, cât e de nepăsător omul în fața acestei nedreptăți,  nu caută să lupte pentru a-și lua haina purității înapoi, ci se mulțumește să-și croiască una nouă, din stofa răutății, cusută cu ața vicleniei, apoi spălată-n apele minciunii.

Continuă să citești Lasă-ți sufletul să respire puritate…