Misterul Bermudelor – în sfârșit elucidat?

Triunghiul Bermudelor
Triunghiul Bermudelor / Vezi sursa aici

Navigatorul Cristofor Columb, în timpul călătoriilor sale s-a izbit de acest fenomen extrem de straniu. El a notat fiecare detaliu al incidentului, în jurnalul său de bord, și a realizat că, în acea zonă a Atlanticului, cunoscută mai târziu ca Triunghiul Bermudelor, se petreceau lucruri inexplicabile.

Pe când se afla pe nava sa, Santa Maria, busola a început brusc să se rotească haotic, timp în care apăruse și o lumină ciudată pe cer. Până în zilele noastre, navigatori și piloți de tot felul, au trecut prin lucruri și mai ciudate decât Columb, aceștia dispărând cu nave cu tot, ori alții care s-au volatilizat în aer, în avioanele lor.

Continuă să citești Misterul Bermudelor – în sfârșit elucidat?

Herbert Spencer – un precursor al liberalismului clasic

Herbert Spencer – o personalitate complexă

imgHerbertSpencerHerbert Spencer, născut pe 27 Aprilie 1820 la Derby, East Midlands a fost filosof, biolog, antropolog și sociolog englez. Spencer a fost, fără îndoială, un evoluționist. El a dezvoltat o concepție atotcuprinzătoare asupra evoluției progresive a lumii fizice, a organismelor biologice și asupra culturii umane, inclusiv a societății. El a fost ceea ce noi numim azi un utilitarist liberal, care a scris despre evoluție înaintea lui Darwin. Ca poet, a contribuit la dezvoltarea unei game largi de subiecte, printre care etică, religie, antropologie, economie, literatură, biologie, sociologie și psihologie.

Cea mai cunoscută expresie a sa este „Supraviețuirea celui mai adaptat” , pe care a explicat-o în cartea „Principii de biologie”, unde face trimitere către selecția naturală de care omenirea are parte, prin care societatea își corectează propriile defecte.

Continuă să citești Herbert Spencer – un precursor al liberalismului clasic

Ce am eu împotriva religiei?

Cu mulți ani în urmă am avut o prietenă evlavioasă pe care o iubeam, așa că am fost nevoit să mă țin după ea în multe ”pelerinaje” prin țară, pe trasee incluzând mănăstiri și biserici de vază. Am mâncat cu mare plăcere fasole și cartofi pe la hramuri, am mâncat din pomeni primite, am făcut dănii, am dat de pomană, am văzut locuri minunate, am stat în picioare la liturghii și masluri, am făcut zeci și zeci de cruci, am pupat mâna la preoți, le-am zis cu respect și bucurie ”sărut-dreapta, părinte!” și câte și mai câte de-acestea. Asta ca ateu. Mi-am îngropat părinții (atei patentați, iar mama chiar atee furioasă) cu tot ritualul bisericesc, le-am făcut pomeniri, le-am făcut colive cu mâna mea, am plătit pomelnice etc. Căci așa e frumos printre oameni, dacă ești ateu să nu dai cu ghiuleaua în turnul bisericii și să nu-i strângi pe preoți de gât, ci să respecți tot cuprinsul religiei, dacă vrei ca și acei oameni să-ți respecte ție ateismul… Căci vorba lui Hegel: ”Tot ce este real este rațional”, adică are o rațiune de a fi, inclusiv religia, bisericile, preoții, credincioșii, dar și ateii, precum și toate celelalte religii.

Continuă să citești Ce am eu împotriva religiei?

Femeia în educație și știință

Science is knowledge and knowledge is power.1 (Sir Francis Bacon)

Știința și educația au avut un rol important în dezvoltarea civilizațiilor. Începând de la ușurarea muncii umane până la mărirea nivelului de comfort al acesteia așa cum o vedem în prezent. Încă din vremuri antice, cărturarii și învățăceii prin cercetări, experimente reușite și nu prea, au pus fiecare de-a lungul secolelor umărul la crearea unor piloni siguri întru susținerea și îmbunătățirea tezaurului științific.

femeia-in-educatie-stiintaDiscutând despre rolul femeii în această importantă evoluție, constatăm cu tristețe că acesta aproape lipsește. De ce? Pentru că mișcările de emanicipare a femeii au început abia în secolul XIX, timp în care aceasta abia își dobândea drepturile.

Chiar și după aceasta, femeia a trebuit să mai lupte mult pentru a fi considerată o egală a bărbatului și până în prezent în unele țări se mai luptă.  Continuă să citești Femeia în educație și știință

Matematicieni români

Fondatori ai Şcolii Matematice din România

Spiru Haret
Spiru Haret

Şcoala românească de matematică este una dintre cele mai puternice din lume. An de an, elevii români sunt medaliaţi cu aur şi argint la Olimpiada Internaţională de Matematică, iar profesorii universitari de matematică obţin rezultate remarcabile care se impun în lumea ştiinţifică mondială. Mai jos sunt prezentaţi câţiva matematicieni şi oameni de ştiinţă întemeietori ai şcolii româneşti de matematică, precum şi alţi matematicieni români de prestigiu:

  • Spiru Haret – matematician, sociolog, pedagog şi om politic român. Studii de mecanică cerească (Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetare). A realizat reforma generală a învăţământului. Promotorul unei mişcări de esenţă poporanistă, care îi poartă numele, în care erau antrenaţi pentru prima dată învăţătorii români din mediul rural.

Continuă să citești Matematicieni români

Fizicieni români

Fizicieni români importanţi

Stefan_Procopiu
Ștefan Procopiu

Şcoala românească de fizică a adus contribuţii importante la dezvoltarea societăţii româneşti dar şi la patrimoniul ştiinţific şi tehnic mondial. În perioada anterioară cuceririi independenţei de stat (1877) se afirmă fizicianul şi matematicianul Emanoil Bacaloglu În domeniul fizicii au avut contribuţii importante Ştefan Procopiu, Horia Hulubei.

  • Ştefan Procopiu – (1890-1972; n. Barlad), fizician roman. Prof. univ. la Iasi. Cercetari in domeniul magnetismului si al fenomenelor de dubla refractie electrica si depolarizarea luminii. Lucrari consacrate proprietatilor substanelor feromagnetice („efectul Procopiu”), electricitatii, opticii si caldurii („Introducere in electricitate si magnetism”, „Termodinamica”, „Perpetuum mobile si principiile energiei s.a”). Academician.
  • Horia Hulubei – (1896-1972, n. Iasi), fizician roman, prof. univ. la Bucureşti. Contribuţii în fizică atomică şi nucleară („Analiză fină chimică prin rază X”). Unul dintre iniţiatorii cercetărilor româneşti în domeniul fizicii atomice. Colectivul condus de Horia Hulubei a făcut cercetări valoroase în domeniul izotopilor radioactivi şi al aplicaţiilor lor În prospecţiuni geologice, medicină etc.

Continuă să citești Fizicieni români

Alexandru Graur

Alexandru Graur (1900-1988; n. Botoşani) a fost un lingvist român, de origine evreiască, profesor universitar la Bucureşti, academician.  A fost președinte al Societății de Studii Clasice (1958-1988) şi redactor responsabil al „Dicţionarului limbii române”, serie nouă.

Alexandru Graur, Sursa: http://www.comunismulinromania.ro/arhiva-foto/ (autor necunoscut)
Sursa: http://www.comunismulinromania.ro/arhiva-foto/ (autor necunoscut)

Alexandru Graur a avut studii în domeniul lingvisticii („Studii de lingvistică generală”), foneticii, gramaticii („Studii de gramatică”, „Gramatica limbii române”), lexicologiei („Les consonnes geminees en latin”, „Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române”, „Tendinţele actuale ale limbii române”), onomasticii („Nume de persoane”, „Nume de locuri”).

De asemenea, Alexandru Graur a publicat o serie de lucrări de cultivare a limbii, cum ar fi „Lingvistica pe înţelesul tuturor”, „Mic tratat de ortografie”, sau „Capcanele limbii române”.

Pentru activitatea sa deosebită, Alexandru Graur a primit calitatea de membru al Societății de Lingvistică din Paris (1921), apoi membru corespondent (din 1948) și membru titular al Academiei Române (din 1955), Premiul Bibesco al Societății de Lingvistică din Paris (1932, 1936), Premiul de Stat (1954) şi titlul de Om de știință emerit (1964).

 

 

Grigore Antipa – întemeietorul biosociologiei românești

Grogore-AntipaGrigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoșani – d. 9 martie 1944, București) a fost una dintre figurile importante ale Științei din România, impunându-se prin raționamentul său ca naturalist, biolog darvinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog şi nu în ultimul rând profesor universitar. S-a născut în nordul Moldovei, la Botoșani într-o familie respectabilă, dintr-un cartier în care locuiau preponderent evrei și armeni.

Rămâne orfan de la o vârstă fragedă, trecând sub tutela unor mătuși. Datorită fratelui său mai mare, care era parazitolog, reușește să obțină o bursă de studii în Germania. După Germania, poposește în Italia și Franța unde își continuă cercetările, perioadă în care realizează un studiu asupra evoluției timusului la pești.

Și- a dedicat cercetările în adâncul Dunării și al Mării Negre, participând la o expediție de lungă durată în Marea Neagră, în 1893. Acest moment reprezintă primele cercetări de biologie marină din cariera sa. Datorită descoperirilor care au contribuit la dezvoltarea științei, este considerat ca precursor al hidrobiologiei în știința românească.

Continuă să citești Grigore Antipa – întemeietorul biosociologiei românești