Artă cenzurată sau libertate de exprimare a viziunii?

picturaÎntr-un sistem democratic prioritară este decizia majorităţii, fapt pentru care şi în artă aceasta ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi impune voinţa. Opinia publică, după părerea unora, este cea mai îndreptăţită pentru a accepta sau a refuza anumite manifestări artistice, în funcţie de modul în care societatea le percepe. Astfel, respingerea anumitor opere de către conştiinţa colectivă – o opinie, deci, de natură intrinsecă – ar deveni plauzibilă în contextul protejării unor categorii de persoane vulnerabile, precum minorii (evitarea nudismului sau a ilustraţiilor cu implicaţii obscene) sau anumite grupuri religioase (unele forme de exprimare pot intra în conflict cu principiile spirituale ale acestora).

Pe lângă acestea, se consideră că cenzurarea artei de către societate ar putea constitui o cale optimă de obţinere a echilibrului şi a stabilităţii culturale dorite. Opinia publică reprezintă, de altfel, cel mai bun factor reglator în orizontul de manfestare artistică a unor forme dăunătoare, prin prisma faptului că trebuie să existe o concordanţă între principiile, valorile colective şi mesajul transmis de operele de artă. Anumite tematici, precum moartea, nuditatea, violenţa, grotescul pot fi configurate de o manieră exacerbată, stârnind reacţii negative în cadrul societăţii. Trebuie luat în considerare faptul că psihologia colectivă deţine un carcater mai instabil şi mai impulsiv decât cea individuală şi este mult mai receptivă în cazul unor motive ce ar putea determina un sentiment sau chiar o atitudine de revoltă. Continuă să citești Artă cenzurată sau libertate de exprimare a viziunii?

Franz Kafka și Existența Omului-Insectă.

Am început să citesc nuvela „Metamorfoza” de Franz Kafka într-o zi toridă de vară. Am vrut de mult să îl citesc pe Kafka deoarece îmi place literatura fantastică și în general, cărțile profunde, care lasă o amprentă în noi într-un fel sau altul. Vreau să spun că nu m-a dezamăgit. Tot ce am căutat în această nuvelă am găsit, ba chiar mai mult. Desigur, am început să o recomand prietenilor și cunoscuților și nu mică mi-a fost mirarea când am observat că fiecare persoană înțelegea ceva diferit. Pe unii nu îi impresiona prea mult iar alții înțelegeau din ea altceva față de ce înțelesesem eu.

Scurt rezumat

Nuvela este, fără dar și poate, inedită. Un anume Gregor se trezește într-o dimineață într-un corp de insectă. Gregor era un simplu muncitor, avea un job care îi displăcea dar totuși lucra pentru a-și întreține întreaga familie, mama, tatăl și sora. Familia descoperă incidentul, îl tratează cu răceală și încep să-i poarte de grijă lui Gregor până când acesta moare. Totul revine la normal.

Absurdul

Desigur, oricare om care s-ar trezi mâine dimineață într-un corp de insectă nu ar putea să nu se panicheze și să nu înnebunească chiar. În această nuvelă totuși, totul decurge normal și firesc. Gregor observă că e insectă, dar se gândește mai mult la cum va reacționa șeful la faptul că a întârziat la muncă. Deși îi era fizic imposibil și să se ridice din pat, gândurile lui erau la cum va putea prinde un tren mai repede pentru a ajunge totuși la muncă. Căuta să găsească o soluție pentru a le explica tuturor că asemenea evenimente nu sunt prevăzute, și că se poate întâmpla oricui. Șeful ar fi putut înțelege. Nici momentul în care observă că nu mai poate vorbi nu îl sperie prea tare. Putea să fie totul din cauza unei răceli. Când familia observă că Gregor s-a transformat într-un gândac imens, lucrurile intră foarte repede în firesc. Deși la început surprinși, aceștia nu încearcă să găsească motivul ori să facă ceva mai mult, ci doar se mulțumesc să îl închidă în cameră. Sora sa Grete, îi arată compasiunea prin faptul că îi aduce mâncare în fiecare zi. Straniu, personajele acestei nuvele tratează totul firesc, deși evenimentul era cu adevărat straniu și grotesc. Absurdul stă în această atfmosferă construită de Kafka, în care deși situația e cu adevărat gravă, viața își urmează cursul normal.

Minte versus trup

Deși Gregor s-a metamorfozat într-un gândac, mintea a rămas cea umană. El știa foarte bine ce are de făcut, își aducea aminte de viața precedentă și înțelegea tot ce vorbeau oamenii. Faptul că nu mai avea corpul de înainte era singura diferență pe care o putea observa. Îl surprindea și faptul că nu îi mai place laptele, acesta fiind în trecut alimentul său favorit. Cu timpul însă, mintea sa umană începe să sufere și ea anumite transformări. Dintr-o dată, lui Gregor îi plăceau locurile strâmte și întunecoase, îi plăcea mâncarea alterată și avea o dorință nestăpânită de a se cățăra pe pereți. Greta observând aceste ciudate deprinderi se gândește că poate ar fi mai bine să scoată tot mobilierul din cameră pentru a-i oferi gândacului mai mult spațiu de desfășurare. Deși pe Gregor îl încântă ideea la început, acesta suferă o decepție când realizează că nu se va putea despărți de toate obiectele care constituiau dovada existenței sale anterioare în formă umană. Dacă până și amintirile ori obiectele sale dragi ar fi fost scoase din cameră, scopul existenței sale, tot ce a încercat el vreodată să întreprindă ar fi pierdut. Totuși, el nu poate să oprească asta.

Înstrăinarea

Faptul că Gregor nu mai era fizic om îl scosese total din societate. Deși el gândea ca un om, aspectul fizic era mult mai important. Faptul că nu putea să vorbească și să comunice trăirile lui îl făceau total irelevant pentru toți cei din jur. La un moment dat, camera sa devenise un fel de depozit al lucrurilor vechi și nefolositoare. La fel ca el. Irelevant, nefolositor, nedorit. Exact ca un gândac. Gregor nu mai reprezenta un membru al familiei, nu mai aducea bani în casă, nu mai contribuia cu nimic în societate și astfel familia mai devreme sau mai târziu a realizat că ar fi mai bine dacă Gregor ar muri, deoarece Gregor, nu mai era tocmai Gregor. Nimeni nu s-a gândit la faptul că el încă simte și gândește la fel. Această înstrăinare totuși, a început poate chiar de dinainte de metamorfoză.

Concluzii

Părerea mea e că fiecare om se poate metamorfoza. Când nu avem curajul să punem piciorul în prag și ne complacem într-o situație neplăcută, ajungem să devenim ca acei gândaci care nu pot fi de folos nimănui. Kafka oferă omenirii prin această nuvelă o lecție dură despre umanitate, societate și condiția omului care se complace într-o situație din care nu poate evada, indiferent de eforturile pe care le face.

 

Ecaterina Filimon

Artwork by: Mario Jodra.

Comorile culturale trebuie returnate ţării de origine?

egypt-660820_640Valoarea spirituală a obiectelor culturale de mare preţ nu poate fi exploatată decât în ţara de origine, afirmă unii specialişti. Se consideră că în absenţa contextului socio-istoric care să confere obiectelor în cauză semnificaţia veritabilă, acestea devin simple fragmente deposedate de farmec, ale unui stat străin. Deşi profunda lor însemnătate istorică ar fi recunoscută într-o altă societate decât cea de provenienţă, impactul nu ar fi cel aşteptat, deoarece populaţia străină nu-i receptează importanţa cuvenită; ea nu resimte că acea frântură de istorie îi aparţine, reprezentând o mărturie a timpurilor măreţe, dar apuse. Continuă să citești Comorile culturale trebuie returnate ţării de origine?

Educaţia civică – esenţială pentru elevi şi societate

Educaţia civică în învăţământ reprezintă o prioritate, în încercarea de modelare a personalităţii elevului în spiritul valorilor şi principiilor democratice care guvernează demersul societăţii. Această disciplină predată în şcoli deţine o contribuţie majoră în procesul de înţelegere şi însuşire a practicilor care fundamentează comunitatea şi întregul sistem în care trăim.

Educaţia civică ajută la implementarea unor cunoştinţe necesare unui civiccetăţean ce trebuie să-şi cunoască deopotrivă drepturile şi îndatoririle. Demersul educativ, în acest sens, cultivă elevului o conduită conformă cu normele şi etica socială, în vederea aplicării şi respectării acestora; dezvoltă sentimentul responsabilităţii faţă de sine şi comunitate, precum şi ataşamentul, dragostea sau spiritul de sacrificiu faţă de semeni şi patrie. În plus, procesul de educare civică aduce la cunoştinţa tânărului copil o serie de reguli (de circulaţie, norme de prevenire a incendiilor, norme de comportament în cadrul insituţiilor publice etc.) şi probleme cu care se confruntă societatea, pentru a-l determina să înţeleagă realitatea în care îşi duce existenţa şi a-i facilita integrarea şi adaptarea la formele şi valorile vieţii cetăţeneşti. Continuă să citești Educaţia civică – esenţială pentru elevi şi societate

Fructificarea valorilor în societate

valoriEchilibrul social este conturat de valorile care reușesc să-și facă simțită prezența și, în același timp, să schimbe concepții, să ajute la dezvoltarea personală a indivizilor, să aducă emoție acolo unde cotidianul a dezumanizat simțămintele.

Este de la sine înțeles, confirmă statisticile, că valorile adevărate vor fi apreciate indiferent de timp, generații, zone geografice. Imperativele unei epoci nu vor putea plasa o valoare autentică într-un con de umbră. Chiar dacă contemporanii unui scriitor, ai unui pictor, artist, etc. nu reușesc să prețuiască  la adevărata valoare o anumită manifestare artistică, cu timpul aspectele cu adevărat importante vor căpăta prestigiul meritat. Spre exemplu Shakespeare, Picasso, Mozart și-au cristalizat prezența în toate epocile, statutul lor fiind incontestabil. Continuă să citești Fructificarea valorilor în societate

Atitudinea profesorului și procesul de învățare

speakers-414557_640Este știut faptul că pentru a exercita profesia de dascăl este nevoie de multă pregătire intelectuală în domeniu. Individul care tinde să pătrundă în sistemul educațional trebuie să urmeze cursuri de psihopedagogie, să fie licențiat și de multe ori masterat. De altfel, datorită complexității sarcinii de la catedră,  trebuie să-și valorifice nivelul de cunoștințe prin susținerea unor examene dificile (inspecții la clasă, titularizare, definitivat, etc.).

Astfel, odată pătruns în sistem, profesorul, pe lângă suita de sarcini pe care trebuie să le îndeplinească (pregătirea profesională de la clasă, întocmirea nenumăratelor documente ș.a.), se confruntă cu situații imprevizibile. Performanța elevilor la disciplina predată, problemele familiale ale elevilor, inadaptarea acestora la sistemul de reguli impus de societate creează situații ce necesită dirijate cu multă atenție și profesionalism. Continuă să citești Atitudinea profesorului și procesul de învățare

Căsătoria interetnică sau interreligioasă

nuntaSocietatea actuală este pregătită să accepte în mod unitar căsătoria interetnică sau interreligioasă? Colectivităţile umane au evoluat destul de mult de-a lungul ultimelor decenii, însă, cu toate acestea, există anumite bariere de care întemeierea unui mariaj se izbeşte la început de drum. Familia reprezintă celula de bază a unei comunităţi, iar căsătoria presupune adesea un act condiţionat de mentalitatea mai mult sau mai puţin deschisă a societăţii din care partenerii cuplului fac parte.

Există numeroase situaţii delicate, în care cei ce au intenţia de a forma un viitor împreună nu obţin aprobarea membrilor familiei, datorită etniei sau a religiei care îi diferenţiază. Căsătoria reprezintă, în acest caz, în ochii celorlalţi un mare risc sau pur şi simplu o preconcepţie socială. Cu cât cuplurile interetnice/ interreligioase dau dovadă de un mediu familial armonios, cu atât prejudecăţile pot fi surmontate, această practică putându-se răspândi pe o arie mult mai largă. Continuă să citești Căsătoria interetnică sau interreligioasă

Muzica și copilăria

clef-799256_640

Încă din Antichitate muzica a căpătat un rol important în societate, fiind o manieră de relaxare, o încărcătură de sentimente și de expresivitate. Pe întregul mapamond nu există aproape nici o persoană care să nu fi ascultat vreodată muzică. Face parte din viețile noastre; fie că vorbim despre nunți, botezuri, onomastici, petreceri, dar și ritualuri funerare, practic ne însoțește în fiecare moment.

În ultimul timp tot mai mulți părinți își ghidează copiii să învețe un instrument muzical. Chiar dacă aceștia nu vor urma o carieră în lumea muzicii, statisticile arată că un copil care învață să cânte la un instrument are un randament la școală mult mai ridicat decât cei care nu o fac. Concentrarea pe care o presupune cântatul la pian, chitară, nai, tobe etc. și acțiunea complexă de a coordona fiecare mișcare îi stimulează elevului anumite zone ale creierului, care în mod normal nu ar fi active. Astfel, copilul va avea rezultate mult mai bune în procesul de învățare. Continuă să citești Muzica și copilăria