Marii scriitori au oferit culturii numeroase opere ce s-au bucurat de aprecieri deosebite. Totuși, câți dintre noi ne-am gândit în ce etape ale vieții au scris acești oameni? O regulă nescrisă arată că mulți dintre aceștia și-au încetat activitatea literară înainte de perioada senectuții. Alții nu au apucat să o prindă. Și totuși, ce scriitori universali sau autohtoni au reușit să scrie inclusiv în anii de bătrânețe? În paragrafele de mai jos aveți ocazia de a afla!
De ce e important să citim? Eu cred că nu e important – e inevitabil.
Acum paisprezece ani mi-aș fi răspuns așa: trebuie să învăț a citi, ca să știu unde e plecată mama. Altfel, biletul lăsat pe masă e pus acolo ca să-l duc la coș.
Dar nu e chiar așa de fix-pix. O problemă nu e mare, dacă n-a fost mică. Știu asta, pentru că și eu am fost mică, respectiv, o mică problemă, iar acum am crescut: sunt o problemă mare!
De aia, ba nu, nu de aia: citesc, ca să aflu rezolvări, răspunsuri. Apoi îmi pun întrebări. Viața e o ecuație.
Ce sunt cărțile? Sacrificii, magazine, librării, depozite, comori,… un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și „filosofia vieții”.
Am citit puține cărți. Le pot ține pe degete. Și am impresia că, dacă aș fi citit o sută de cărți, le-aș fi scăpat demult din mâini. Substratul acestei metafore sau hiperbole duce la ideea lui Tolstoi: „Citiți. Citiți cărți bune. Pe restul le va face viața.” N-am citit o sută de cărți nu pentru că mi-a fost frică să nu-l dezamăgesc pe Tolstoi :), ci pentru că – și revin iar la ideea ipotetică de a le „scăpa jos” – or acest lucru e echivalentul imperativului tolstoinian „Citiți cărți bune”.
Continuă să citești Cititul pe garduri sau șansa de a te lăuda că ești prost
Cezar Papacostea (n. 1886, Moldoviste – d. 1936, Brăila) a fost un important filolog clasic român. A făcut parte dintr-o familie cu o largă deschidere spre cultură. Părinții, Gusu (Papacostea-Goga) si Teofana au fost învățători, iar frații au urmat și ei studii academice, ocupând posturi importante în vremea aceea.
Alexandru a fost profesor de economie politică la Univ. din Cernăuți, Petre a fost jurist cu funcții administrative importante, iar Victor a ocupat postul de profesor de studii balcanice la Univ. din București, fiind totodată un ilustru istoric.
Deși s-a născut în Macedonia, familia sa s-a numărat printre primii care au fost aduși de Alexandru Ioan Cuza pe meleagurile românești,cu scopul de a răspândi cultura românească printre aromâni.
Continuă să citești Cezar Papacostea – un important filolog clasic român
Adam Mickiewicz (n. 24 decembrie 1798 Zaosie, Lituania – d. 26, noiembrie, 1855, Constantinople) este considerat primul din elita romantică din Polonia, unul dintre cei mai importanți scriitori polonezi de talie internațională. În timpul conviețuirii mele alături de comunitatea polonă, am avut privilegiul de a vizita Muzeul dedicat personalității lui Mickiewicz
Așa cum indică trecutul național al polonezilor, aceștia au reușit să-și recâștige valoarea internațională și să păstreze vie contribuția înaintașilor în reconstituirea națională. Poporul polon respectă valorile care s-au consacrat cu trecerea veacurilor. Nu mică le va fi mirarea celor care vor ajunge la Śmiełów, într-un ,,cătun”, aflat la 50 de kilometri distanță de Poznan și vor vizita muzeul Adam Mickiewicz. Continuă să citești Muzeul Adam Mickiewicz – un paradis reconstituit cu fidelitate
Școala Ardeleană este o mișcare de emancipare politică și socială care s-a manifestat în Transilvania, care a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Punctul în care s-a închegat această expresie a iluminismului românesc a fost la Blaj, moment în care cărturarii vremii, școliți în instituțiile de învățământ din occident, au inițiat o mișcare prin care s-a dorit evidențierea și demonstrarea originii romane a poporului român, latinitatea limbii vorbite în spațiul românesc și continuitatea românilor din stânga Dunării.
Continuă să citești Școala Ardeleană – un suflu al emancipării românilor
Am dat de această carte când mă uităm la promoțiile de cărți și mi s-a părut nițel interesantă. Voiam să încerc altceva, ceva ce nu am mai încercat până în momentul acesta.
N-am citit descrierea, am băgat-o în coș și am așteptat 2-3 zile până s-o întâmpin în căminul meu călduros. Am răsfoit-o mai întâi și apoi m-am adâncit în ea cu o curiozitate nefirească.
Cum puteți deduce și din titlu acest volum reprezintă un ansamblu de povestiri ale unor oameni excentrici. Este scris într-un mod ce te intrigă și automat te inițiază într-o lume a artiștilor ratați. Da, nu este vorba despre întâlnirea autorului cu oameni care și-au definit măreția prin forma lor de artă, nu. Este vorba despre întâmplări cu oameni ce aspirau la o viața de artist ce nu s-a materializat niciodată. Nu știu dacă este vorba de eșec sau de spontaneitate, însă naratorul nu este decât un simplu receptor a ce se întâmplă în jurul lui.
Oricine își vizualizează măreția în domeniul artei va găsi acest volum ca o mângâiere pentru suflet.
Anca Condurachi
